Isaachie de la Optina

Cuviosul Isaachie I de la Optina (în lume Ioan Ivanovici Antimonov, 31 mai 1810 până la 22 august 1894) a fost schimonah-⁠arhimandrit, egumenul Optinei vreme de treizeci și doi de ani și unul dintre cei paisprezece stareți ai ei. S-⁠a născut la Kursk. Se pomenește la 22 august și la 11 octombrie, în soborul Cuvioșilor Stareți ai Optinei, pe stil vechi (4 septembrie și 24 octombrie pe stil nou). A fost proslăvit local la 26 iulie 1996, iar în 2000 a fost trecut între sfinți pentru cinstire în toată Biserica Rusă.

Copilăria și drumul spre mănăstire

S-⁠a născut la Kursk, în familia unor negustori înstăriți și cunoscuți. Ioan a fost al cincilea și cel din urmă copil din prima căsătorie a tatălui său, Ioan Vasilievici, cu Ana Puzanova; în total familia a avut treisprezece copii. Părinții, crescuți în duhul creștin, țineau o viață strictă, patriarhală. Se păstrează predania că în 1809 tatăl s-⁠a dus în pelerinaj la Kiev, unde bătrânul ieromonah Partenie l-⁠a întâmpinat la intrare cu cuvintele că fericit este pântecele care va naște un monah; astfel i-⁠a prorocit soarta fiului încă nenăscut. Încă din tinerețe Ioan era smerit, iubea singurătatea și se ferea de jocuri și de petreceri. Mergea cu dor la biserică, iubea cântarea bisericească, la care lua parte, și de sărbători făcea acasă coruri. După o nouă pețire eșuată a socotit că aceasta este rânduială a lui Dumnezeu. În 1847, după ce a înștiințat pe tatăl său printr-⁠o scrisoare, a plecat la Optina, pe care o conducea atunci cuviosul Moise. L-⁠au trimis la schit. Lucra împreună cu frații la felurite munci: la stupină, făcea pâine, a fost bucătar, a cosit, a săpat cartofi, a legat cărți. După un an s-⁠a dus acasă, la Kursk, și a cerut iertare tatălui pentru fapta lui de capul său, împăcându-⁠se astfel cu el.

Monah și egumen

La 5 octombrie 1854 a fost tuns în mantie și a primit numele Isaachie. Pentru smerenia și blândețea lui, fără dorință de slavă, căuta să scape de faima lumii și se ferea chiar de preoție; doar la îndemnul duhovnicului lui, starețul Macarie, a primit, fără voia lui, să fie hirotonit: diacon la 19 iunie 1855, apoi ieromonah la 8 iulie 1858. În 1860 starețul Macarie, la o întâlnire cu mitropolitul Filaret al Moscovei, și-⁠a spus dorința ca Isaachie să fie numit egumen după moartea lui Moise, și a primit încuviințarea. Macarie a murit la 7 septembrie 1860, iar doi ani mai târziu, în 1862, a murit și Moise. Isaachie a devenit egumen și a luat asupra lui povara conducerii mănăstirii. A fost ridicat la rangul de egumen de Sfântul Sinod la 8 septembrie 1864.

În cei treizeci și doi de ani de conducere a îndreptat starea materială a mănăstirii și a dus la capăt toate lucrările începute înaintea lui: a terminat biserica Tuturor Sfinților de la cimitirul nou, a lărgit catedrala Kazanului dinspre pridvor și a făcut un nou iconostas, strane și o încăpere pentru sacristie, iar pictura pereților a fost înnoită. În afara mănăstirii s-⁠a zidit un spital cu farmacie și, la el, o biserică a Cuviosului Ilarion cel Mare. A făcut în mănăstire o fabrică proprie de lumânări, a ridicat clădiri pentru librărie, pentru o nouă casă de oaspeți și o casă pentru pelerini, săraci și lipsiți, pentru brutărie, pentru bucătăria egumenului, spălătorie, și a refăcut multe alte clădiri. În mănăstire s-⁠au plantat livezi și grădini. Prin ideea starețului Amvrosie, la 12 km la nord de Optina, lângă satul Șamordino, s-⁠a întemeiat mănăstirea de maici Șamordino.

Sfârșitul și moaștele

Spre sfârșitul vieții a slăbit vădit și a primit în chilie tunderea în schimă. A murit la 22 august 1894 și a fost îngropat la 24 august în paraclisul de nord al catedralei Kazanului a Optinei. În 1995, la lucrările de refacere a catedralei, la 13 februarie au fost aflate moaștele lui, mutate cu binecuvântarea patriarhului Alexei al II-⁠lea în catedrala Intrării în Biserică, iar după terminarea lucrărilor au fost aduse înapoi în catedrala Kazanului. La 26 iulie 1996 a fost proslăvit în soborul Stareților Optinei și numărat între sfinții cinstiți local; Sinodul Arhieresc jubiliar din 2000 l-⁠a proslăvit pentru cinstire în toată Biserica. O părticică din moaștele lui se află în catedrala Sfânta Muceniță Ecaterina de la Ecaterininskaia Pustîn. Învățătura lui, păstrată în două cuvinte scurte, îndeamnă să trăim după conștiință și să cerem ajutorul Împărătesei Cerului, și atunci totul va fi bine, și să iubim pe Dumnezeu, pe aproapele și Biserica, căutând în slujbă și în rugăciune binecuvântările cerești, nu pe cele pământești.