Gorazd al Pragăi

Sfântul Sfințit Mucenic Gorazd al Pragăi, în lume Matěj Pavlík, s-⁠a născut la 26 mai 1879 și a murit mucenicește la 4 septembrie 1942. A fost episcop al Moraviei și Sileziei, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Cehoslovacia reînnoite după Primul Război Mondial. A fost împușcat de naziști pentru că și-⁠a luat asupra sa vina de a fi adăpostit, în catedrala ortodoxă din Praga, pe cei care îl uciseseră pe Reinhard Heydrich. Biserica îl prăznuiește la 22 august după calendarul vechi (4 septembrie după cel nou).

Tinerețea și trecerea la Ortodoxie Matěj Pavlík s-⁠a născut în satul moravian Hrubá Vrbka, într-⁠o familie romano-⁠catolică, fiind unul dintre cei trei frați. A absolvit liceul la Kroměříž și facultatea de teologie din Olomouc, iar la 5 iulie 1902 a fost hirotonit preot catolic. Încă din tinerețe a fost atras de misiunea Sfinților Chiril și Metodie și de Ortodoxie; a învățat singur limba slavonă bisericească și a vizitat Kievul în 1900 pentru a cunoaște slujba Bisericii Ruse. După ce a fost preot de spital la Kroměříž, a trecut, în noul stat cehoslovac, la mișcarea națională a lui Karel Farský, dar s-⁠a despărțit curând de ea pentru că se apropia tot mai mult de Ortodoxie. Ruptura deplină a venit la 21 iunie 1924.

Biserica Ortodoxă Sârbă i-⁠a dat sprijinul. În septembrie 1921 a fost tuns monah la Krušedol cu numele Gorazd, după ucenicul Sfântului Metodie care i-⁠a urmat acestuia ca episcop al Moraviei. Alegerea numelui arăta legătura cu Ortodoxia veche a acestor ținuturi, de aproape o mie una sute de ani. La 25 septembrie 1921 a fost hirotonit episcop al Moraviei și Sileziei la Belgrad, de către Patriarhul sârb Dimitrie, împreună cu alți ierarhi.

Păstorirea În următorii ani Gorazd și credincioșii săi au organizat parohii și au ridicat în Boemia unsprezece biserici și două capele. A tradus și a tipărit în limba cehă cărțile de slujbă de care era nevoie, iar slujbele s-⁠au făcut în cehă. A ajutat și pe mulți din Rusia Subcarpatică și din Slovacia care se întorceau la credința ortodoxă a părinților lor, ceea ce a dus în 1931 la întemeierea eparhiei de Mukacevo și Prešov. După ocuparea țării de către naziști, în 1941 Biserica a fost pusă sub ocrotirea mitropolitului Serafim al Berlinului.

Mucenicia La 27 mai 1942 membri ai rezistenței cehe l-⁠au atacat pe Reinhard Heydrich, cârmuitorul Protectoratului Boemiei și Moraviei. Cei care făptuiseră atentatul s-⁠au ascuns în criptele catedralei Sfinților Chiril și Metodie din Praga. Gorazd, aflat atunci la Berlin, a aflat de aceasta și a cerut să se mute în altă parte cât mai curând, înțelegând povara grea pe care o primise Biserica. La 18 iunie naziștii au descoperit ascunzătoarea, după ce un membru al grupului i-⁠a trădat, iar cei ascunși au murit în lupta cu SS.

Răzbunarea a venit repede. Cei doi preoți ai catedralei și fruntașii mireni au fost arestați. Gorazd, vrând să ajute Biserica și pe credincioșii ei, și-⁠a luat vina asupra sa, scriind chiar scrisori autorităților naziste. A fost arestat la 27 iunie și chinuit, iar la 4 septembrie 1942 a fost împușcat la Kobylisy, împreună cu preoții catedralei și cu fruntașii mireni. Trupul i-⁠a fost ars la crematoriul din Strašnice. Biserica Ortodoxă din ținuturile cehe a fost interzisă, bisericile au fost închise, iar mitropolitul Serafim a refuzat cu curaj să dea o declarație care să-⁠l osândească pe episcopul Gorazd. Răzbunarea a mers mult mai departe: au urmat arestări în masă și nimicirea satului Lidice. Abia după război Biserica a putut să slujească din nou.

Cinstirea În 1945 clericii executați au primit postum crucea „In memoriam”. Biserica Ortodoxă Sârbă l-⁠a proslăvit între noii mucenici la 4 mai 1961, iar Biserica din Cehoslovacia la 24 august 1987, în catedrala din Olomouc, care îi poartă numele. În 1992 s-⁠a întemeiat o mănăstire de călugări în satul său natal, Hrubá Vrbka, iar străzi și piețe din Praga, Olomouc și Brno poartă numele lui.