Vasile Smirnov

Sfântul sfințit mucenic Vasile Smirnov (1870 până la 1 iulie 1938) a fost protoiereu la Moscova, împușcat la poligonul Butovo în 1938. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei de Sinodul Arhieresc Jubiliar, în august 2000. Se pomenește (stil vechi) la 22 august.

Viața

S-⁠a născut în satul Kazanskoe, ținutul Bogoroditsk, gubernia Moscova, în familia diaconului bisericii Kazan, Pavel Dimitrievici, și a Mariei Vasilievna Smirnov; a fost botezat de preotul bisericii, Mihail Voskresenski. În 1882 tatăl a murit de oftică. În 1890 a terminat seminarul din Moscova și a fost trimis să predea la școala bisericească Spasski a contelui Orlov-⁠Davîdov. Din 1892 a fost psalt la biserica Sfântul Nicolae din Zaiațki, la Moscova, unde în 1898 s-⁠a căsătorit cu Elizaveta Vasilievna Markova, fiica unui preot; au avut patru copii. După înființarea școlii parohiale din 1901 a predat religia în ea. În 1903, la Sarov, a luat parte la sărbătorile slăvirii Cuviosului Serafim de Sarov. La 11 martie 1907 a fost hirotonit diacon și numit scrib la casa de ajutor a clerului eparhiei Moscova. În 1911 a fost răsplătit pentru zece ani de muncă pentru învățământul popular cu o medalie de argint. La 28 decembrie 1914 a fost hirotonit preot, la Kremlin, „cu rămânerea pe locul de diacon”, căci pe stat la Nicolae Zaiațki era un singur preot. În 1927 a fost ridicat protoiereu și a rămas văduv. În 1929 a fost numit paroh al bisericii Zaiațki, unde a slujit până la închiderea ei, în 1933 (clădirea a fost dată Mosenergo). În 1933 a fost mutat la biserica Sfântul Grigorie de Neocezareea de pe Poleanka, apoi a slujit la biserica icoanei Semnul Maicii Domnului din satul Znamenskoe, regiunea Kuntsevo, lângă Moscova.

Arestarea și mucenicia

La 16 martie 1938 s-⁠a scris o pâră împotriva părintelui Vasile; la 22 martie a fost arestat și închis la Lefortovo. La interogatorii nu s-⁠a recunoscut vinovat, iar la 10 mai, la confruntarea cu martorul acuzării, a spus: „Faptele scrise ale agitației contrarevoluționare și mărturiile de la confruntare le resping cu totul și nu mă recunosc vinovat”. La 7 iunie troica NKVD pentru regiunea Moscova l-⁠a osândit la moarte, pe baza unei învinuiri că într-⁠o convorbire din iunie 1937 ar fi spus, despre împrumutul de stat, că bolșevicii nu vor război, dar se înarmează, că muncitorii sunt nemulțumiți și că în ziare e minciună. A fost împușcat la 1 iulie 1938 la Butovo și îngropat în groapă comună. A fost reabilitat la 23 august 1989. Cel dintâi fiu, Nicolae (1900-1966), a fost matematician, membru corespondent al Academiei de Științe a URSS.