Afonie al Novgorodului

Sfântul Ierarh Afonie (Affonie), mitropolit al Novgorodului și al Velikie Luki, a trecut la Domnul la 6 aprilie 1652. Este sfânt al Bisericii Ruse, pomenit după calendarul vechi la 10 februarie (în Soborul ierarhilor Novgorodului), la 6 aprilie și în a treia duminică după Rusalii (în Soborul sfinților Novgorodului).

Mai înainte a fost egumen al mănăstirii Boris și Gleb din Pereslavl. La 8 martie 1635 a fost hirotonit mitropolit al Novgorodului de patriarhul Ioasaf. În 1639, cu binecuvântarea patriarhului, a scris lucrarea „Despre puterea duhovnicească a harului dat nevăzut de sus prin lucrarea Duhului Sfânt în Botez și în ziua Cincizecimii”. În ea a întemeiat scoaterea din rânduiala Marii sfințiri a apei de la Botezul Domnului a cuvintelor „și cu foc”, hotărâtă la sinodul din Moscova din 1619. În 1641 a cercetat moaștele cuviosului Alexandru de la Svir, iar în 1643 le-⁠a mutat în biserica Schimbării la Față a Mănăstirii Alexandr-⁠Svirski, unde le-⁠a așezat într-⁠o raclă de argint trimisă de țar. În 1642 a luat parte la alegerea noului patriarh. În 1643 a ridicat pe ieromonahul Nikon, viitorul patriarh al Moscovei, la treapta de egumen al Mănăstirii Arătării Domnului de la Kojeozero. În 1645 a luat parte la încoronarea țarului Alexei Mihailovici, care în același an a întărit dreptul ierarhului Novgorodului de a-⁠și judeca și cârmui oamenii, dieci, boieri și țărani.

La 7 ianuarie 1649 mitropolitul Afonie a cerut țarului la Moscova să-⁠l lase să se retragă în chilie, fiindcă era foarte bătrân. Cererea i-⁠a fost împlinită, iar la întoarcerea la Novgorod s-⁠a retras la Mănăstirea Hutîn. Urmaș pe scaunul Novgorodului i-⁠a fost Nikon.

A murit la 6 aprilie 1652. Trupul i-⁠a rămas unsprezece săptămâni neîngropat, în așteptarea arhiepiscopului Pskovului și Izborskului, Macarie, care să rostească slujba înmormântării, căci mitropolitul Nikon se afla în acea vreme la Solovki, unde mersese după moaștele sfântului Filip. În ciuda căldurii, trupul lui Afonie nu s-⁠a stricat. La 4 iunie 1652 sfântul a fost îngropat în pridvorul Martirievski al catedralei Sfânta Sofia. Canonizarea lui locală, în Soborul sfinților Novgorodului, a avut loc în jurul anului 1831, iar în 1981 s-⁠a rânduit sărbătorirea Soborului în toată Biserica.