Sevastian de la Karaganda

Cuviosul mărturisitor Sevastian de la Karaganda (în lume Ștefan Vasilievici Fomin, 1884-1966) a fost arhimandrit al Bisericii Ortodoxe Ruse, ucenic al bătrânilor de la Optina și duhovnic al credincioșilor din Kazahstanul sovietic, unde a ajuns în lagăr și a rămas după eliberare. Biserica îl cinstește ca mărturisitor al credinței din vremea prigoanei ateiste. A fost slăvit întâi local, în 1997, și apoi pentru întreaga Biserică Rusă, în 2000.

Copilăria și Optina

S-⁠a născut în 1884, în satul Cosmodemianskoe din ținutul Oriol, într-⁠o familie de țărani, a lui Vasile și a Marfei. Tatăl a murit când avea patru ani, iar mama după încă un an, astfel că de la cinci ani a crescut în casa fratelui său mai mare, Ilarion. Fratele din mijloc, Roman, a intrat monah la Optina, cu numele Rafail.

La 3 ianuarie 1909 Ștefan a intrat în schitul Optinei ca ucenic de chilie al starețului Iosif (Litovkin). În 1917 a fost tuns în monahism cu numele Sevastian. Curând după aceea mănăstirea a fost închisă oficial, dar a mai viețuit o vreme sub chipul unei obști agricole. În 1923 slujbele au fost oprite cu totul și autoritățile au început să-⁠i izgonească pe monahi. În acei ani părintele Sevastian a fost îndrumat duhovnicește de starețul Nectarie de la Optina.

Preoția și lagărul

În 1927 a primit preoția de la episcopul de Kaluga. După adormirea starețului Nectarie, în 1928, a venit în orașul Kozlov (numit din 1932 Miciurinsk), unde a slujit la biserica parohială Sfântul Ilie până la arestarea sa, în 1933. A fost osândit la șapte ani de muncă silnică, trimis mai întâi la tăiat de pădure în ținutul Tambov și, după un an, mutat în Karlag, în așezarea Dolinka, unde a ajuns la 26 mai 1934.

Karaganda

Eliberat la 29 aprilie 1939, a rămas în satul Bolșaia Mihailovka de lângă Karaganda. Acolo a săvârșit în taină slujbele prin case, fără să aibă îngăduința autorităților și fără să fie înscris ca slujitor al cultului. Obștea strânsă în jurul lui avea de prin anii 1940 o încăpere de rugăciune, iar în 1955, după o hotărâre a Consiliului de Miniștri al URSS privind deschiderea așezămintelor de cult, a primit îngăduința de a se înregistra. S-⁠a ridicat o biserică, sfințită cu hramul Nașterii Maicii Domnului.

La 22 decembrie 1957 arhiepiscopul de Petropavlovsk și Kustanai Iosif (Cernov) l-⁠a ridicat la rangul de arhimandrit și i-⁠a dat o diplomă patriarhală pentru slujirea sa stăruitoare. În 1964, de ziua numelui său, a primit toiagul arhieresc, o distincție rară pentru un arhimandrit. La 16 aprilie 1966 a primit schima mare din mâinile episcopului Pitirim (Neceaev) de Volokolamsk, venit special la el.

A adormit întru Domnul la 19 aprilie 1966 (6 aprilie pe stil vechi), în ziua pomenirii morților de după Paști, Rusaliile numite Radonița. A fost îngropat în Vechiul Cimitir din Mihailovka, la Karaganda.

Slăvirea

În 1997 a fost trecut în rândul sfinților cinstiți local de eparhia din Alma-⁠Ata. La 22 octombrie 1997 i s-⁠au aflat moaștele, care din 2 mai 1998 se odihnesc în catedrala Intrării în Biserică a Maicii Domnului din Karaganda. În august 2000, Sinodul Arhieresc Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori, spre cinstire în toată Biserica. Se pomenește la 6 aprilie (stil vechi), iar la 22 octombrie se prăznuiește aflarea moaștelor sale.