Iacov Boicov

Sfântul Preot Mucenic Iacov Boicov a fost preot al Bisericii Ruse, din Bejețk, gubernia Tver, și a murit în lagăr, de foame, la 19 aprilie 1943. A fost numărat între sfinți ca sfințit mucenic în anul 2000, pentru cinstire în toată Biserica. A fost fratele sfântului preot mucenic Ioan Boicov. Este pomenit la 6 (19) aprilie, în ziua morții lui, și în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.

S-⁠a născut în familia preotului Iacov Ivanovici Boicov, de la biserica închisorii Acoperământul Maicii Domnului din Bejețk, și a soției lui Alexandra Vasilievna. În 1911 a terminat școala teologică din Bejețk, iar în 1917 seminarul teologic din Tver. În 1917 a intrat la Academia Teologică din Moscova, dar în 1918, din lipsă de mijloace de trai, a fost silit să renunțe și să se întoarcă la Bejețk, unde a devenit profesor la școala reală din localitate. După un timp s-⁠a căsătorit cu o absolventă a școlii eparhiale.

În 1923 a fost hirotonit preot la biserica Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina din satul Zakrupie, ținutul Bejețk, unde a slujit din 1923 până în 1930. Din 1930 până în 1938 a slujit la biserica Buna Vestire din satul Kneajevo, nu departe de Bejețk.

A fost arestat în noaptea de 8 spre 9 februarie 1938 de oamenii NKVD, sub învinuirea de agitație contrarevoluționară. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. Prin sentința troicii NKVD din 13 februarie 1938 a fost osândit la zece ani de lagăr de muncă în regiunea Sverdlovsk. A murit în lagăr, de foame, la 19 aprilie 1943. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei prin hotărârea Soborului Arhieresc Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, ținut între 13 și 16 august 2000 la Moscova.