Agatia din Aglomazov

Sfânta Muceniță Agatia din Aglomazov a fost una dintre cei treisprezece oameni uciși în 1918, în satul Aglomazov, din gubernia Tambov, împreună cu părintele Nicolae Probatov, de o ceată de pedepsire. Cu preotul au fost uciși, între credincioși, Cosma, Victor, Naum, Filip, Ioan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexie, Ioan și Agatia. Se pomenesc la 7 februarie, în soborul noilor mucenici, la 23 iunie, cu sfinții Reazanului, și la 11 noiembrie.

Părintele Nicolae Probatov s-⁠a născut în 1874 în satul Ignatievo, aproape de Kadom, într-⁠o familie de preot, a învățat la școala duhovnicească din Kasimov și la seminarul din Tambov, apoi s-⁠a căsătorit cu Varvara Algebraistova. În 1899 a fost hirotonit preot, iar în 1906 a primit parohia din Aglomazov, cu biserica de lemn a Bobotezei. A reînnoit catapeteasma, a pus la punct corul, a ridicat o școală pentru două sute de copii și a predicat mult. Nu lua plată pentru slujbe și avea doar două perechi de încălțăminte. Despre slujba din altar spunea: „Am în altar un colț de rai”. În Primul Război Mondial a plecat de bunăvoie preot militar la un regiment de pe front, deși avea trei copii, dintre care doi de un an.

După revoluție, un grup de soldați a venit să ia cărțile de stare civilă ale parohiei; preotul a refuzat să le dea fără porunca arhiereului și a adunat satul, care i-⁠a izgonit pe soldați. În februarie 1918, când s-⁠a anunțat mobilizarea în Garda Roșie, țăranii au hotărât să nu se înroleze și să meargă la orașul districtului să alunge pe conducătorii bolșevici. Înainte de plecare au cerut părintelui Nicolae un moleben de drum; după slujbă, preotul a rostit o scurtă predică și a încheiat spunând: „Vă binecuvântez să mergeți la lupta cu prigonitorii Bisericii lui Hristos”. Mulțimea s-⁠a risipit sub focul unei mitraliere. Mai târziu a venit în sat o ceată de pedepsire. Părintele Nicolae nu a vrut să fugă: „Eu n-⁠am fugit niciodată și nici acum nu voi fugi”. A fost arestat, bătut și batjocorit; ca să-⁠l facă să danseze, i-⁠au lovit tălpile cu vergi, iar el a răspuns că nu a dansat niciodată și nu va dansa înaintea morții. Celor care îl luau în râs, spunând că Maica Domnului nu-⁠l ocrotește, le-⁠a răspuns: „Hristos a răbdat fără să aibă păcat, iar noi răbdăm pentru păcatele noastre”.

Dintre femeile trecute pe listă a rămas una singură, Agatia, o femeie cu totul singură, pentru care nu era cine să se roage. Călăii au chinuit-⁠o mult, iar ea a răbdat tăcând. Toți cei osândiți s-⁠au spovedit. Pe la ceasul șapte seara, optsprezece osândiți au fost duși spre râul Țna. Părintele Nicolae, cu mâinile ridicate, s-⁠a rugat tare: „Doamne, iartă-⁠le lor, că nu știu ce fac”. După prima salvă s-⁠a ridicat și a început să cânte: „Cuvine-⁠se cu adevărat”, iar a doua salvă l-⁠a ucis. Dintre cei optsprezece, treisprezece au murit; ceilalți s-⁠au târât noaptea la case apropiate și au fost ascunși de săteni. Au fost uciși: starostele bisericii Cosma Egorovici, țăranii Victor Krasnov, Naum și Filip (tată și fiu), Ioan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexie, Ioan și Agatia.

A doua zi, țăranii au adus trupurile. Trupul preotului era țeapăn, cu mâinile ridicate, cu degetele în semn de binecuvântare; sătenii spuneau, văzându-⁠l: „Părintele ne binecuvintează și mort”. Autoritățile nu au vrut să-⁠l lase să fie îngropat lângă biserică. Părintele Pavel Malțev din Usadî și părintele Maxim din Staroe Berezovo l-⁠au înmormântat în taină, noaptea, pe cimitir.