Remigiu al Lyonului

Sfântul Remigiu a fost arhiepiscop al Lyonului în veacul al IX-⁠lea și a trecut la Domnul la 28 octombrie 875. Biserica îl pomenește la 29 octombrie. A fost una dintre figurile de seamă ale vieții bisericești din Franța carolingiană, în anii în care Biserica din Apus se frământa în jurul învățăturii despre predestinare.

Înainte de a ajunge episcop, a lucrat îndeaproape cu predecesorul său, arhiepiscopul Amulon al Lyonului. A fost ales în scaunul de la Lyon la 31 martie 852. Din 855 până în 863 a purtat și titlul de arhicapelan, dregătorie care îi dădea o mare înrâurire la curtea regală.

Numele lui apare între cei care au condus mai multe sinoade. În 855 a prezidat Sinodul de la Valence. Acolo s-⁠a ridicat în apărarea lui Gottschalk în controversa despre predestinare, așa cum au făcut și alți ierarhi ai vremii. Aceasta l-⁠a pus față în față cu Hincmar al Reimsului, un om și mai puternic, care obținuse la Sinodul de la Quierzy din 853 aprobarea celor patru capitole ale sale despre predestinare.

Sinodul de la Valence a refuzat să le întărească și a adoptat, dimpotrivă, șase canoane îndreptate împotriva poziției lui Hincmar. Sinodul de la Langres din 859 le-⁠a reconfirmat, ceea ce arată cât cântărea cuvântul lui Remigiu. La Sinodul național de la Savonnières, care a urmat îndată, el a înfățișat aceste canoane regelui Carol cel Pleșuv.

Ajuns în fruntea eparhiei, a găsit că unele venituri pe care le socotea ale scaunului îi fuseseră luate. S-⁠a străduit să le recapete și a izbutit pe deplin. Pentru aceasta și pentru alte slujiri, credincioșii care îi erau recunoscători l-⁠au cinstit ca sfânt. Fișa ne spune astfel că cinstirea lui a pornit din partea poporului, nu dintr-⁠o hotărâre sinodală cunoscută.

I-⁠au fost atribuite felurite scrieri, dar se pare că nu a fost scriitor, iar aceste atribuiri sunt probabil false.