Avraamie de la Rostov

Sfântul Cuvios Avraamie, arhimandrit la Rostov, în lume Averchie, născut la Ciuhloma, în ținutul Kostroma, este cinstit pentru că, după Viața lui, a nimicit idolul zeului Veles și a ridicat pe acel loc mănăstirea Botezului Domnului. A adormit în adâncă bătrânețe, după tradiție în 1077. Este pomenit la 29 octombrie, ziua aflării moaștelor, la 23 mai, în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, și la 21 mai, în Soborul sfinților din Karelia (după calendarul vechi).

Viața

Din copilărie a fost foarte bolnav. În tinerețe s-⁠a făcut creștin, după tradiție, vindecat de boală prin rugăciune. A hotărât să se facă monah la Valaam, a primit numele Avramie și s-⁠a așezat la Rostov, pe malul lacului Nero, unde și-⁠a făcut o colibă. În apropiere era un loc în care triburile locale, probabil veți și merii, se închinau unui idol de piatră al lui Veles, care insufla spaimă superstițioasă în tot ținutul. Viața lui povestește o vedenie în care Apostolul Ioan Evanghelistul i-⁠a dat un toiag încununat cu o cruce, ca să nimicească idolul. În amintirea vedeniei, a ridicat pe locul templului o mănăstire a Botezului Domnului și o biserică a Sfântului Ioan Teologul și a propovăduit Evanghelia. Convinși de predica lui, mulți păgâni au fost botezați. La cererea cneazilor din Rostov a fost hirotonit arhimandrit al mănăstirii Botezului Domnului.

Moartea și cinstirea

A adormit în adâncă bătrânețe și a fost îngropat de ucenici în biserica Botezului. Moaștele lui au fost aflate la 29 octombrie 1210, pe vremea marelui cneaz Vsevolod Cuibul Mare. Canonizarea lui în toată Biserica a avut loc, după părerea lui Golubinski, până la sinoadele Macarie din 1547-1549. O slujbă făcută după chipul celei a Sfântului Serghie de Radonej este amintită într-⁠un manuscris din secolul al XV-⁠lea. În 1551, țarul Ivan cel Groaznic, înainte de campania împotriva Kazanului, a vizitat mănăstirea; i s-⁠a arătat toiagul cu care sfântul nimicise idolul, el l-⁠a luat în campanie și a lăsat în mănăstire crucea de la capătul lui. După cucerirea Kazanului, a poruncit zidirea în piatră a catedralei Botezului, cu patru paraclise, în anii 1553-1555, și a trimis cărți și icoane. În 1860, Feodor Verhovțev a făcut o nouă raclă pentru moaștele lui.

Epoca vieții lui

Viața dă anul 1010 ca dată a morții, dar cei mai mulți istorici socotesc data greșită. Karamzin spunea că Avraamie a lucrat la Rostov în vremea lui Andrei Bogoliubski sau după el. Ključevski așază lucrarea lui între 1073 și 1077, Macarie Bulgakov până în 1045, Andrei Titov la sfârșitul secolului al XI-⁠lea sau începutul celui de-⁠al XII-⁠lea, iar Filaret Gumilevski la începutul secolului al XII-⁠lea. Golubinski se îndoia de însăși existența lui, socotindu-⁠l una cu Avraamie de Galici, și îi punea lucrarea în ultimul sfert al secolului al XIV-⁠lea. Arsenie Kadlubovski nu îl socotește întemeietorul mănăstirii Botezului și îi așază viața în secolul al XIV-⁠lea.