Serapion de la Zarzma

Cuviosul Serapion de la Zarzma a trăit în secolul al IX-⁠lea, a murit în jurul anului 900 și este unul dintre marii părinți ai monahismului georgian. Era fiul unui senior din Clarjeti, cunoscut pentru avere și binefaceri; a rămas orfan de mamă de mic, iar tatăl a murit curând. Din copilărie și-⁠a dorit viața de pustnic și a plecat împreună cu fratele său mai mic Ioan la mănăstirea Parehi, cerând povața „părintelui duhovnicesc și crescător de orfani”, marele făcător de minuni Mihail de la Parehi. Fratele cel mare a rămas acasă, ca să continue tradiția familiei de îngrijire a drumeților și a săracilor. Mihail a văzut în Serapion râvna pentru slujirea dumnezeiască și l-⁠a binecuvântat să primească preoția.

Odată, pe când se ruga, Mihail a primit într-⁠o vedenie porunca să-⁠i trimită pe ucenicii Serapion și Ioan în Samțhe, ca să întemeieze o mănăstire. Serapion s-⁠a înfricoșat de o răspundere atât de mare, dar s-⁠a supus voii duhovnicului și a pornit în Samțhe cu câțiva tovarăși, luând o icoană făcătoare de minuni a Schimbării la Față. Monahii au urcat pe vârful unui munte înalt și au vrut să înceapă acolo zidirea, dar locuitorii satelor i-⁠au alungat; părinții au aflat locul arătat de Mihail în vedenie. Pe acele meleaguri stăpânea un nobil credincios, Gheorghe Chorchaneli. Într-⁠o zi, la vânătoare, a văzut fum deasupra pădurii dese și a trimis un slujitor să afle; a aflat că s-⁠au așezat acolo doi monahi neobișnuiți. S-⁠a dus numaidecât, i-⁠a salutat cu smerenie, s-⁠a închinat icoanei și a cerut binecuvântare. Bucuros și mișcat de predica lui Serapion, prințul a căzut în genunchi și a făgăduit să-⁠l ajute în tot felul la întemeierea mănăstirii; a dăruit pământul și i-⁠a dat un act prin care ținutul pe care monahii îl pot străbate pe jos într-⁠o zi aparține viitoarei mănăstiri.

Frații au străbătut ținuturi neumblate, păduri dese și poteci stâncoase, însoțiți de doi localnici cucernici, Ia și Garbaneli. Nu toți au fost la fel de primitori: locuitorii din Țiskvili i-⁠au întâmpinat cu dușmănie. În aceeași noapte s-⁠a petrecut o minune: un cutremur a spart stâncile care țineau lacul Satahve și a luat tot satul Țiskvili, scăpând doar doi frați. Locul se numește de atunci Zarzma (cuvântul „zari” este adesea folosit pentru o întâmplare tragică). Cuviosul Serapion a adormit în jurul anului 900. Gheorghe Mațkvereli a fost tovarăș apropiat al lui și a contribuit la scrierile despre viața lui. Este pomenit la 29 octombrie (stil nou).