Alexandru Abissov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Abissov a fost preot al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut în 1873 în satul Mormujino din ținutul Pošehonie, guvernământul Iaroslavl, și mort la 21 februarie 1942 la Svobodnîi, în lagărul Bamlag (azi în regiunea Amur). A fost proslăvit de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse în anul 2000, între sfințiții mucenici. Este pomenit la 21 februarie (ziua pomenirii lui personale), în duminica din ziua de 7 februarie sau cea mai apropiată (în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse) și la 5 iunie (în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl).

S-⁠a născut în familia preotului de neam preoțesc Atanasie Abissov și a soției lui, Claudia Nikolaevna, născută Ilinskaia. Locul nașterii (satul Mormujino) este azi acoperit de apele lacului de acumulare Ribinsk. După absolvirea școlii teologice din Uglici și a seminarului din Iaroslavl (1896), a fost învățător de religie la școlile bisericești de parohie din satele Odrino și Ivanovskoe. În 1907 s-⁠a căsătorit cu Nadejda Alexeevna Voskresenskaia, învățătoare la școala de parohie din Krivecikaia, ținutul Mîșkin, fiica unui preot răposat. Au avut cinci copii.

La 19 februarie 1908 a fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Tihon (Bellavin) al Iaroslavlului pentru biserica Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul din satul Ivanovskoe, ținutul Mîșkin, iar la 24 februarie preot pentru aceeași biserică, unde a slujit până la arestarea din 1937. Preotul Alexandru nu lucra numai în biserică, ci și în agricultură; fiind cunoscător al apiculturii, îi învăța și pe țăranii din parohia lui acest meșteșug.

Prigoana asupra Bisericii din vremea puterii sovietice nu l-⁠a ocolit pe preotul Alexandru Abissov. În 1922 i s-⁠au luat drepturile și i-⁠au fost luate drepturile electorale; în 1927 aceeași soartă a lovit-⁠o și pe soția lui. În 1931, ca slujitor al Bisericii și gospodar individual, părintele Alexandru a fost supus unui impozit individual și unei dări bănești care lipseau familia de minimul de trai, iar în 1934 a fost arestat și osândit la doi ani de surghiun la munci silnice în minele din Donbas. În 1936 s-⁠a întors acasă invalid de gradul 2, cu o boală de inimă și emfizem pulmonar.

La 3 noiembrie 1937 Alexandru Abissov a fost arestat din nou pentru „agitație anticolhoz”, supus unui scurt interogatoriu formal, dus la închisoarea din Iaroslavl, iar după două zile, la 5 noiembrie, troica NKVD l-⁠a osândit la 10 ani de muncă de corecție. La 15 ianuarie 1938 a fost dus în convoi la stația Taișet, din regiunea Irkuțk, unde se afla administrația Bamlag a NKVD. Ca invalid, preotul a fost trimis la punctul de lagăr Bușuiski al Amurlag, unde deținuții făceau a doua cale a Transsiberianului. Starea lui Alexandru Abissov se înrăutățea mereu. La 22 septembrie 1939 preotul grav bolnav a fost pus în infirmeria din orașul Svobodnîi (secția a 14-a a Amurlag), unde a lucrat ca infirmier de serviciu pe salon, ajutând pe alți bolnavi grav ca el. Din 14 februarie 1941 părintele Alexandru nu s-⁠a mai putut ridica din pat. La 19 februarie 1942 a fost pus în spitalul lagărului pentru muribunzi, iar la 21 februarie a murit. Sfântul sfințit mucenic a fost îngropat într-⁠un mormânt fără nume, fără cruce. La 24 aprilie 1989 preotul Alexandru Abissov a fost reabilitat de procuratura regiunii Iaroslavl.