Cointa

Sfânta Muceniță Cointa, numită și Quinta sau Cinția, a fost o creștină din Alexandria, care a pătimit în prigoana împăratului Deciu și a murit între 249 și 251. Este pomenită la 8 februarie. A fost chinuită prin târârea pe străzile cetății, legată de picioare de un cal.

Mărturia cea mai veche vine de la Dionisie cel Mare, episcopul Alexandriei, în scrisoarea lui către Fabiu al Antiohiei, pe care o citează Eusebiu al Cezareei în „Istoria bisericească”. La începutul lui 249, în Alexandria au început tulburări ale mulțimii, împreună cu prigoane împotriva creștinilor, care au ținut cam o jumătate de an. Dionisie spune că un ghicitor și poet păgân a ațâțat gloata alexandrină împotriva creștinilor. Prima jertfă a păgânilor a fost bătrânul Metra, care n-⁠a vrut să hulească, apoi o femeie cucernică, Quinta, care n-⁠a vrut să se închine idolilor.

După Eusebiu, femeia credincioasă Quinta a fost dusă în capiște și silită să se închine idolilor, dar ea s-⁠a întors cu scârbă. I-⁠au legat picioarele și au târât-⁠o prin toată cetatea peste pietrele ascuțite ale pavajului, au biciuit-⁠o, au împins-⁠o spre pietrele de moară și, ducând-⁠o în același loc în care îl duseseră pe Metra, au ucis-⁠o.

Sângele celor dintâi mucenici a întărâtat și mai mult pe păgâni, care au început să ucidă pe creștini și să le jefuiască casele.