Teodor Stratilat

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat a fost un general roman din Heraclea Pontică, ucis pentru credința în Hristos în vremea împăratului Licinius, la 8 februarie 319. Este socotit ocrotitorul oștirii creștine și pomenit la 8 februarie, iar mutarea moaștelor lui se prăznuiește la 8 iunie.

Viața Teodor era de neam grec și s-⁠a născut în cetatea Euhaita din Asia Mică, potrivit Vieții. În versiunea mai lungă a Vieții se povestește că a omorât un șarpe uriaș care speria ținutul, înarmat cu sabia, și așa s-⁠a făcut cunoscut pentru vitejie. A ajuns stratilat, adică general, la Heraclea, un oraș de lângă Marea Neagră. Prin viața lui curată și prin purtarea blândă a câștigat dragostea locuitorilor, iar mulți păgâni au crezut în Hristos văzându-⁠l.

Când Licinius, coîmpăratul lui Constantin, a început prigoana creștinilor, a aflat și de Teodor și l-⁠a chemat să jertfească zeilor. Teodor a răspuns cu înțelepciune, cerându-⁠i să vină la Heraclea și să aducă idolii cu el, ca să-⁠i cinstească în fața poporului. Împăratul a venit, iar Teodor a cerut să i se aducă toți idolii de aur și de argint ai cetății. Noaptea i-⁠a sfărâmat și a dat bucățile săracilor.

Mucenicia Licinius, mâniat, a poruncit să fie chinuit: a fost biciuit cu vine de bou și cu vergi de plumb, ars cu foc, zgâriat cu cioburi ascuțite, apoi răstignit și săgetat, iar ochii i-⁠au fost scoși. În tot acest timp repeta, după tradiție: „Slavă Ție, Dumnezeul meu”. Noaptea i s-⁠a arătat un înger care l-⁠a coborât de pe cruce și l-⁠a vindecat de tot. Dimineața, slujitorii trimiși să arunce trupul în mare l-⁠au găsit sănătos și au crezut în Hristos, iar mulți alții au crezut văzând minunea. Teodor n-⁠a vrut să fugă de moartea muceniciei: s-⁠a înfățișat de bunăvoie înaintea lui Licinius și a fost tăiat cu sabia, la 8 februarie 319, într-⁠o sâmbătă, la ceasul al treilea. Suferințele i-⁠au fost descrise de slujitorul lui, Var (Uar), martor la tot.

Teodor i-⁠a poruncit lui Var să-⁠i așeze trupul la Euhaita, pe moșia strămoșilor lui. Moaștele au fost aduse la Euhaita de la Heraclea și, mai târziu, după tradiție, la Constantinopol, în biserica Vlaherne. Sfântul Anastasie Sinaitul povestește că într-⁠o biserică a Sfântului Teodor din apropiere de Damasc, un sarazin a tras cu o săgeată în chipul pictat al sfântului, iar din zugrăveală a curs sânge; după puțin timp, toată acea grupă de sarazini a murit. Anastasie spune că a văzut el însuși acea biserică și urmele sângelui.

Cinstirea Cinstirea lui s-⁠a răspândit mult în Evul Mediu, ca ocrotitor al oștenilor, iar înainte ca moaștele Sfântului Marcu să ajungă la Veneția, Teodor era sfântul ocrotitor al orașului. Despre el s-⁠a scris mult și în vechea literatură rusă, iar Sfântul Dimitrie al Rostovului a unit versiunile Vieții în cartea sa. Există o confuzie veche între Teodor Stratilat și Sfântul Teodor Tiron din Amasea: povestirile despre ei s-⁠au despărțit mai târziu în două tradiții, iar cercetătorii apuseni socotesc adesea că a existat un singur Teodor. Biserica Ortodoxă îi pomenește pe amândoi, cu zile deosebite, și îi zugrăvește deosebit: cel dintâi cu barba despicată în două vârfuri. Este pomenit la 8 februarie.