Alexandru Orlov

Sfântul Sfințit Mărturisitor Alexandru Orlov a fost preot al Bisericii Ruse. S-⁠a născut în 1878 în satul Makkoveevo, ținutul Kasimov, gubernia Riazan, și a murit la 27 aprilie 1941. A fost trecut între sfinți ca sfințit mărturisitor de Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, la 27 decembrie 2000. Pomenirea lui este la 14 aprilie după calendarul vechi (27 aprilie după cel nou).

S-⁠a născut în familia lui Vasili Evdokimovici Orlov, învățător la școala bisericească de parohie și mai apoi diacon. A absolvit școala bisericească de parohie și școala duhovnicească. În 1913 a primit treapta de diacon și a început să slujească la biserica Acoperământului din satul Makkoveevo. La treizeci și cinci de ani s-⁠a căsătorit cu Ekaterina Vasilievna Kivotova. În 1928 a fost hirotonit preot de arhiepiscopul Iuvenalie al Riazanului și Șatului și numit la biserica Sfintei Marii Muceniță Parascheva din satul Șeianka (azi Șeenki). A fost duhovnicul fericitei Matrona din Anemniasevo.

La 30 iunie 1935 a fost arestat împreună cu mulți slujitori din ținutul Kasimov, în procesul preoților Pravdoliubov și al fericitei Matrona Beleakova. La toate interogatoriile și-⁠a apărat fiica duhovnicească. La 2 august același an a fost osândit la cinci ani de lagăr de muncă. Pedeapsa și-⁠a ispășit-⁠o la Solovki (1935 până în 1937) și la punctul de lagăr Sosnovet din Medvejegorsklag, în Karelia (1937 până în 1940). În vara lui 1940, după eliberare, s-⁠a întors în ținutul Kasimov. În închisoare și-⁠a zdruncinat sănătatea și a murit curând după întoarcere, la 27 aprilie 1941.

Troparul sfântului sfințit mărturisitor Alexandru Orlov (glasul al 4-lea) spune că, neînfricat de suferințe în viața vremelnică, și-⁠a îndreptat sufletul spre Hristos, a primit slujirea preoțească de la Domnul și i-⁠a păstrat credincioșie până la moarte, și îl roagă să nu uite biserica și turma lui. Condacul (glasul al 6-lea) vorbește despre cuvintele apostolești pe care le-⁠a primit în inimă, de a trăi și a muri pentru Domnul, de temnița, lanțurile și greaua suferință, apoi de moartea pe care a răbdat-⁠o cu bărbăție pentru Hristos, învățându-⁠și copiii să cânte cu bucurie: „Viața mea este Hristos, și moartea, câștig”.