Antonie, Ioan și Evstatie din Vilnius

Sfinții mucenici Antonie, Ioan și Evstatie din Vilnius au fost trei dregători lituanieni de la curtea marelui cneaz Algirdas, botezați din păgânism în credința ortodoxă și uciși pentru Hristos în anul 1347. Sunt cinstiți de Biserica Ortodoxă, care îi pomenește la 14 aprilie și la 13 iulie.

Viața

Înainte de botez se numeau Kumetis, Nežilas și Krulis. Kumetis și Nežilas erau frați, iar Krulis le era văr. Veneau din lumea păgână a baltilor și slujeau la curtea lui Algirdas, marele cneaz al Lituaniei. Algirdas fusese căsătorit cu o prințesă ortodoxă, Maria din Vitebsk, care adusese cu ea un preot, pe nume Nestor. Maria a cerut să se zidească o biserică ortodoxă, iar în această biserică cei trei au fost botezați de Nestor și au primit numele Antonie (Kumetis), Ioan (Nežilas) și Evstatie (Krulis). După moartea Mariei, Algirdas a sprijinit din nou deschis păgânismul, împreună cu preoții păgâni care prigoneau pe creștini.

Ioan și Antonie nu luau parte la închinarea păgână, țineau posturile ortodoxe și nu-⁠și tăiau părul și barba ca păgânii. Boierii lituanieni au prins bănuieli și i-⁠au cercetat. Când Algirdas le-⁠a poruncit să mănânce carne, au refuzat, pentru că era în Postul Mare. Au fost chinuiți și aruncați în temniță. După unele izvoare, Ioan a cedat o vreme voii cneazului, dar s-⁠a pocăit, iar mai târziu s-⁠a mărturisit public creștin și a fost din nou închis, lângă Antonie.

Mucenicia

La 14 aprilie 1347 Antonie a fost spânzurat de un stejar socotit sfânt de păgâni. Ioan a fost strâns de mulțime și sugrumat, iar la 24 aprilie 1347 trupul i-⁠a fost atârnat în același copac. Creștinii i-⁠au îngropat pe amândoi în biserica Sfântul Nicolae din Vilnius.

Evstatie, un tânăr deosebit prin vitejie, minte și bunătate, s-⁠a mărturisit creștin în vremea Postului Crăciunului, în timpul unei vânători alături de cneaz. A fost chinuit trei zile, i s-⁠au zdrobit picioarele, i s-⁠a luat pielea capului împreună cu părul și i s-⁠au tăiat nasul și urechile, apoi a fost spânzurat, la 13 decembrie 1347, pe același stejar. Se spune că fiarele nu s-⁠au atins de trupul lui trei zile. Fiii prigonitorului, de curând botezați, l-⁠au luat în taină și l-⁠au dus la Vilnius, unde a fost așezat lângă Ioan și Antonie.

Creștinii au tăiat stejarul și au zidit în locul lui o biserică închinată Sfintei Treimi, unde s-⁠a ridicat mai târziu mănăstirea Sfintei Treimi, iar din trunchiul stejarului au făcut Sfânta Masă.

Cinstirea și moaștele

Moaștele lor s-⁠au arătat neputrezite. Cinstirea s-⁠a răspândit în Rusia apuseană și în Lituania, iar în 1374 părticele din moaște au fost duse la Constantinopol, unde patriarhul Filotei i-⁠a canonizat. Patriarhul a trimis Sfântului Serghie de Radonej o cruce cu părticele din moaștele lor. Despre ei s-⁠au scris o slujbă și o viață în limba greacă, iar cinstirea obștească în Biserica Rusă a fost statornicită de Soborul din 1549.

Moaștele se păstrează la mănăstirea Sfântului Duh din Vilnius, în criptă sub altarul catedralei. La 9 august 1915, odată cu înaintarea germanilor, au fost duse la Moscova. În 1947 au fost aduse înapoi la Vilnius, în 1997 s-⁠au așezat din nou la mănăstirea Sfântului Duh, iar astăzi se află în sfântul altar al catedralei. La 13 iulie se pomenește ziua întoarcerii lor.