Azat din Persia

Sfântul Mucenic Azat din Persia a fost famen la curtea regelui persan Sapor al II-⁠lea, cu mare stare între dregători și cu deosebită dragoste și cinste din partea regelui. Pentru mărturisirea îndrăzneață a credinței în Hristos, a fost ucis în anul 344, împreună cu o mie de mucenici. Regele Sapor a fost foarte întristat de moartea lui Azat. După moartea lui, a dat un edict prin care oprea uciderea creștinilor, și edictul a ținut o vreme. Sfântul este pomenit la 27 și la 30 aprilie.

Prigoana din 344 a pornit când regele a pus asupra creștinilor o dare grea, iar unii au refuzat să o plătească. Episcopul Simeon al Seleuciei-⁠Ctesifonului a fost adus la judecată în lanțuri, împreună cu preoții Avdelai și Anania, și a refuzat să se închine soarelui. Un famen, fostul învățător al regelui, Usfazan, s-⁠a căit că se închinase soarelui, a mărturisit pe Hristos și a murit. Toată Săptămâna Luminată, până la 23 aprilie, au continuat execuțiile; pe Simeon l-⁠au tăiat la 13 aprilie 344. Au pătimit și alți mucenici, între ei fecioarele și dregătorii; izvoarele vorbesc de o mie de mucenici, apoi încă o sută și încă o sută cincizeci. Printre ei a primit cununa muceniciei și Azat, famenul apropiat regelui.