Dimitri Kipiani

Prințul Dimitri Kipiani a fost un om de stat, publicist, scriitor și traducător georgian, conducătorul nobilimii liberale a Georgiei. Pentru apărarea limbii și culturii georgiene a fost exilat în 1886 și ucis în împrejurări neclare în 1887. Sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene l-⁠a trecut în rândul sfinților, ca mucenic pentru patrie, la 26 aprilie 2007. Este pomenit la 14 aprilie.

Tinerețea

S-⁠a născut la 14 aprilie 1814, în satul Mereti, lângă Gori, într-⁠o familie nobilă, pe vremea când Georgia făcea deja parte din Imperiul Rus. Tatăl său, Ivane (Kocho) Kipiani, a murit devreme, iar mama sa, Varvara Purțeladze, i-⁠a putut da doar învățătură de început. Când avea opt ani, fratele său Kaihosro, care lucra la vamă la Surami, l-⁠a dus la Tiflis și l-⁠a dat la școala nobililor, pe care a terminat-⁠o în 1830. Din 1831 a predat acolo limba georgiană și rusă, geografia și aritmetica.

În 1832 a luat parte la conspirația nobilimii georgiene împotriva stăpânirii țariste, pentru obținerea independenței țării. După descoperirea conjurației a fost surghiunit la Vologda, unde a lucrat o vreme în cancelaria guvernatorului și a ajuns secretar, apoi șef de cancelarie.

Slujirea de stat

În 1837, la rugămintea guvernatorului din Vologda, i s-⁠a îngăduit să se întoarcă în Georgia. A intrat în serviciul statului și, până în 1864, a ocupat mai multe funcții în aparatul vicerege. În 1854 a fost ridicat la rangul de consilier de stat efectiv. A devenit un purtător de cuvânt cunoscut al nobilimii liberale. La desființarea iobăgiei, în 1861 i s-⁠au încredințat tratativele cu nobilimea georgiană și alcătuirea condițiilor eliberării. După planul lui din 1862, țăranii nu primeau pământ, ci urmau să plătească proprietarilor pentru folosirea lui.

A fost mareșalul nobilimii din Tiflis între 1864 și 1870 și din Kutaisi în 1885-1886, iar între 1876 și 1879 a fost primar al Tiflisului.

Pentru limba și cultura georgiană

A luat parte la viața socială și culturală a Georgiei. A fost președinte sau vicepreședinte al Societății Agrare a Caucazului, unul dintre întemeietorii Societății pentru răspândirea cititului și scrisului între georgieni și ai Societății dramatice georgiene. A publicat articole în presa georgiană și rusă și a sprijinit redescoperirea și păstrarea cântării bisericești georgiene. A fost cel dintâi care a tradus Shakespeare în georgiană și a scris o gramatică a limbii georgiene, cu însemnătate și politică, în vremea în care neînțelegerea dintre intelectualii georgieni și autoritățile imperiale creștea.

Deși loial politic, funcționarii țariști l-⁠au privit mereu cu bănuială. El socotea Tratatul de la Gheorghievsk din 1783 singurul model drept al relațiilor dintre Georgia și Rusia și a apărat cu stăruință limba și cultura georgiană. În anii 1870 s-⁠a împotrivit restrângerii limbii georgiene în școlile de stat. În octombrie 1885, la Borjomi, la o întâlnire cu marele duce Mihail Nikolaevici, a criticat aspru pe vicerege, prințul Dondukov-⁠Korsakov, pentru asuprirea culturii georgiene. A întocmit un raport, dar, sub presiune puternică de la Petersburg, a trebuit să-⁠și potolească activitatea.

Exilul și moartea

În 1886, un student, Iosif Laghiașvili, a fost exclus din seminarul teologic din Tiflis și a ucis pe rectorul seminarului, protoiereul Pavel Ciudețki. Exarhul rus al Georgiei, Pavel Lebedev, a dat atunci anatemei poporul georgian. Kipiani i-⁠a scris, îndemnându-⁠l să părăsească Georgia, ca să-⁠și salveze cinstea slujirii. La 6 august 1886, din porunca lui Alexandru al III-⁠lea, a fost înlăturat din slujbă și exilat la Stavropol, unde a fost ucis în octombrie 1887, în împrejurări neclare. După alte vești, a fost ucis de tâlhari.

A fost înmormântat în Tiflis, în panteonul Mtațminda, în 8 noiembrie, cu mari cinstiri și în prezența unei mulțimi mari. La slujba de înmormântare, Akaki Țereteli l-⁠a numit, ca și pe regele martir georgian din secolul al XIII-⁠lea, Dimitrie Sacrificatul. Înmormântarea a devenit o manifestație de protest împotriva stăpânirii. Pe piatra de mormânt a lucrat sculptorul Felix Hodorovici.

Cinstirea

Numele lui îl poartă străzi din Tbilisi, Kutaisi și Hașuri. Akaki Țereteli i-⁠a închinat poezia „Gantiadi”. Din 1990, în satul Kvișheti există o casă-⁠muzeu, iar din 2000 funcționează o societate care îi studiază activitatea. Sinodul Bisericii Ortodoxe Georgiene l-⁠a numit sfânt și mucenic pe 26 aprilie 2007.