Martin Mărturisitorul

Sfântul Martin Mărturisitorul a fost episcop al Romei din iulie 649 până în 653 sau 654. A suferit prigoană, judecată și surghiun pentru că a apărat credința ortodoxă împotriva monotelismului, erezia care mărturisea în Hristos o singură voință, și a murit departe de turma lui, la Cherson, în Crimeea. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca mărturisitor al dreptei credințe.

S-⁠a născut lângă Todi, în Umbria, cândva între 590 și 600. Era de neam ales, cu minte ascuțită și milostiv față de săraci. A fost abate, apoi trimis al papei Teodor I la Constantinopol, unde a cunoscut de aproape frământările teologice ale vremii. A fost ales episcop al Romei fără să aștepte încuviințarea împăratului Constans al II-⁠lea, în 649.

La acea vreme Biserica era tulburată de monotelism, iar împăratul și Patriarhul Pavel al Constantinopolului îl îmbrățișau. Constans dăduse atunci Typos-⁠ul, o poruncă ce interzicea orice discuție despre voințele lui Hristos. Martin a adunat în octombrie 649 sinodul de la Lateran, la care au luat parte 105 episcopi, și care a osândit monotelismul, Ecthesis-⁠ul și Typos-⁠ul. A scris și Patriarhului Pavel, îndemnându-⁠l să se întoarcă la credința ortodoxă.

Mâniat, împăratul a poruncit judecata lui. După Viața lui din sinaxar, ostașul trimis de Olimpiu să îl ucidă a fost orbit când s-⁠a apropiat. În iunie 653 exarhul Teodor Calliopa l-⁠a luat din palatul Lateran împreună cu Sfântul Maxim Mărturisitorul. A fost dus bolnav la Naxos, unde a petrecut un an printre privațiuni și batjocuri, apoi la Constantinopol, la 17 septembrie 653.

A fost acuzat de legături tainice cu sarazinii, de hulă împotriva Născătoarei de Dumnezeu și de urcare necanonică pe scaun. Judecătorii nu l-⁠au ascultat; martorii mincinoși l-⁠au defăimat, iar mulțimea a strigat anatema împotriva lui. A fost osândit să fie scos din treaptă și ucis. Patriarhul Pavel, bolnav și el, a cerut oprirea chinurilor. Pedeapsa cu moartea a fost schimbată în surghiun la Cherson. Între timp romanii fuseseră siliți să aleagă alt episcop, Eugen, la 10 august 654, iar Martin a primit aceasta.

A ajuns la Cherson pe 15 mai 655. Scrisorile lui din surghiun arată durerea abandonării și a foametei. A adormit în Domnul la 16 septembrie 655 și a fost îngropat lângă oraș, în biserica Maicii Domnului din Vlaherne. La mormântul lui s-⁠au făcut minuni, iar rămășițele i-⁠au fost mutate mai târziu la Roma, într-⁠o biserică închinată Sfântului Martin de Tours. Mutarea moaștelor se prăznuiește pe 12 noiembrie.

Hotărârile pentru care a suferit au fost întărite de al Șaselea Sinod Ecumenic din 680. În Biserica Ortodoxă Română este pomenit pe 14 aprilie; Bisericile grecești îl pomenesc pe 13 aprilie și pe 20 septembrie.