Alexandru Polivanov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Polivanov (circa 1878-1919) a fost preot în satul Altata, din ținutul Aținsk, gubernia Enisei, și a fost împușcat de bolșevici la 30 martie 1919. Se pomenește la 30 martie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 11 iunie, cu sfinții mitropoliei Krasnoiarsk. A fost trecut în rândul noilor mucenici și mărturisitori ruși în august 2000.

S-⁠a născut în jurul anului 1878 în familia preotului Petru Ivanovici Polivanov, din eparhia Tomsk. A terminat seminarul din Tomsk cu titlul de student și la 18 noiembrie 1898 a fost numit citeț la catedrala Sfântul Nicolae din Mariinsk. A fost învățător de cântare la școala bisericească de fete și membru casier al secției Mariinsk a consiliului școlilor eparhiale. La 14 septembrie 1902 a fost hirotonit diacon, iar a doua zi preot, în locul de paroh al parohiei Bogotol. Primit în eparhia Enisei, la 30 octombrie 1910 a fost numit, la cererea lui, la biserica Arhanghelului Mihail din satul Altata, ținutul Aținsk. A scris un referat despre măsurile de luptă împotriva beției în popor, ascultat la o adunare a păstorilor din satul Nazarovskoe, la 13 octombrie 1915.

A fost împușcat de bolșevici la 30 martie 1919, la patru verste de satul Altata. Trupul păstorului a fost dus la Aținsk și îngropat cu solemnitate. I-⁠au rămas soția și patru copii, dintre care cel mai mare avea unsprezece ani.