Gavriil Mțire

Sfântul Gavriil Mțire (Gavriil cel Mic) a fost un cărturar, scriitor și caligraf georgian, mort în anul 1802. S-⁠a născut la Tbilisi și își câștiga pâinea ca croitor. Pentru un om de înaltă duhovnicie și cinste, viața zgomotoasă a cetății era greu de îndurat, așa că într-⁠o zi a lăsat totul, a plecat la David Gareja, în pustia Sfântului Ioan Botezătorul, și s-⁠a călugărit.

În mănăstire s-⁠a dedicat muncii de scriitor, iar lucrarea lui a lăsat urme în literatura duhovnicească georgiană: a alcătuit mai multe culegeri liturgice și morale, adunate din opere ale unor teologi cunoscuți, și a scris lucrări originale, între care o tâlcuire simbolică a Liturghiei arhierești, un tratat despre canoanele Sinodului VI Ecumenic, povestiri duhovnicești, viața Cuviosului Onisifor și o scurtă povestire despre Porfirie. Era cunoscut pentru osteneală, post, rugăciune, dragoste și slujire față de frați.

Într-⁠o zi, în zilele Postului Mare, un mare diacon din Tbilisi a venit să se nevoiască în pustie; după un timp i s-⁠a făcut dor de familie și a hotărât să se întoarcă în Tbilisi. Gavriil l-⁠a condus, dar pe drum i-⁠au ieșit în cale lezghinii și l-⁠au ucis. Frații au dus trupul în mănăstire și l-⁠au îngropat acolo. Este pomenit la 17 martie (stil nou); la Biserica Georgiei, care păstrează calendarul iulian, ziua cade la 30 martie.