Ambrozie al Alexandriei

Ambrozie din Alexandria (mort în jurul anului 250) a fost diacon al Bisericii din Alexandria, mărturisitor al credinței și prieten apropiat al lui Origen. Lui îi datorăm în mare parte că s-⁠au scris și s-⁠au păstrat multe dintre operele marelui învățat. Biserica Catolică îl pomenește la 17 martie, iar sfântul Ieronim îi dedică în cartea „Despre bărbații iluștri” capitolul 56.

Nu se cunosc locul și anul nașterii lui. Era un nobil bogat și un dregător la curtea din Alexandria. Atras de faima lui Origen ca învățător, a venit la Școala catehetică din Alexandria. Aparținea mai întâi unei erezii: după izvoare, era ucenic al lui Valentin, al lui Marcion sau al lui Sabeliu. Prin învățătura lui Origen a părăsit erezia și s-⁠a alăturat Bisericii, devenind tovarășul lui statornic.

Ambrozie era un om cu carte, cu gusturi alese pentru scrieri și studiu. L-⁠a îndemnat pe Origen să scrie comentarii la cărțile Scripturii, punându-⁠i întrebări fără încetare, iar Origen îl numește în Comentariul la Ioan „cel care îl mână la lucru”, fiindcă îl îndemna fără încetare. Ca om bogat, îi punea la îndemână cărți și secretari: șapte stenografi care scriau după dictare, schimbându-⁠se pe rând, tot atâția copiști și câteva fete care scriau frumos. Când Origen se pregătea să lucreze la „Hexapla”, compararea textului ebraic al Vechiului Testament cu diversele traduceri grecești, Ambrozie nu s-⁠a temut de nicio cheltuială. Toate scrierile lui Origen de după anul 218, între care Împotriva lui Celsus, Comentariul la Evanghelia după Ioan și Despre rugăciune, sunt dedicate lui Ambrozie. Scrisorile lui către Origen, lăudate de Ieronim, s-⁠au pierdut, afară de o părticică dintr-⁠una.

Când Origen a fost silit să plece din Alexandria, în 232, Ambrozie l-⁠a însoțit la Cezareea, unde a fost hirotonit diacon. În 235, în prigoana împăratului Maximin Tracul, a fost arestat și închis. Pentru el și pentru preotul Protoctet din Cezareea, Origen a scris „Îndemn la mucenicie”. Ambrozie a fost eliberat mai târziu și a murit ca mărturisitor, înaintea lui Origen. Ultima lui pomenire în izvoare este în „Împotriva lui Celsus”, scrisă de Origen la stăruința sa.