Alexandru Vershinski

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Vershinski (1873-1937) a fost protoiereu în Torjok și apoi în Ivanteevka, lângă Moscova, și a fost împușcat la 8 decembrie 1937, la Butovo, împreună cu mireanul Pavel Kuzovkov. Se pomenesc la 8 decembrie, la 29 mai, cu noii mucenici din Butovo, la 18 iulie, cu sfinții din Tver, și la 5 septembrie, cu sfinții Moscovei.

Slujirea la Torjok

S-⁠a născut la 6 martie 1873 în satul Kunganovo, din ținutul Starița, gubernia Tver, în familia diaconului Andrei Vershinski, mare cinstitor al Părintelui Ioan de Kronstadt. În 1897 a terminat seminarul din Tver și a intrat citeț la catedrala Sfinților Boris și Gleb din Starița. S-⁠a căsătorit cu Elikonida, fiica preotului Mihail Nicolski de la biserica Sfântul Ilie din Torjok, a cărei familie avusese treisprezece copii, din care șase au rămas în viață. La 30 ianuarie 1900 a fost hirotonit diacon la catedrala din Starița, iar la 6 februarie preot la biserica Arhanghelului Mihail din satul Mihailovskoe. După moartea socrului, în 1901, a fost mutat la biserica Sfântul Ilie din Torjok, unde a slujit până în 1927, când a fost închisă de ateii militanți; din 1902 până în 1917 a fost profesor de religie. Au avut trei copii, două fiice și un fiu, Nicolae, născut în 1918, care a fost chemat pe front în război și a dispărut în lupte, în 1944. După moartea socrului, toate grijile familiei numeroase au căzut pe umerii tânărului preot. În 1920 a primit cruce pectorală, în 1922 a fost ridicat la rangul de protoiereu; în 1923 a fost ales protopop al primului district Tver, iar în 1925, la douăzeci și cinci de ani de slujire, a primit o cruce pectorală de aur. După închiderea bisericii Sfântul Ilie, în 1927, arhiepiscopul Tadeu (Uspenski) a binecuvântat comunitatea să treacă la catedrala Schimbării la Față din Torjok și l-⁠a numit paroh. A slujit acolo până la închiderea catedralei, în 1931, apoi la biserica Nikolo-⁠Pustînskaia. În 1932 a primit mitră. În martie 1937 biserica a fost luată de reînnoitori, cu sprijinul activ al autorităților, și protoiereul Alexandru a rămas fără loc.

Arestarea și mucenicia

Văzând flacăra prigoanei tot mai nemiloase, nu a șovăit nicio clipă să continue slujirea Bisericii. Cunoscut conducerii bisericești, în martie 1937 a fost invitat la biserica Smolensk din așezarea Ivanteevka, raionul Pușkino, regiunea Moscova, unde a slujit până la arestare. La 24 octombrie un lucrător al școlii din Ivanteevka a trimis un denunț secretarului comitetului de partid; diaconul Alexandru Iakimanski, ale cărui copii învățau la acea școală, a spus că predicile preotului, ținute în zilele de sărbătoare, ar avea caracter monarhist, vorbind despre Înălțarea Crucii, despre Nașterea Maicii Domnului, despre regele David și despre împăratul Constantin, despre răstignirea lui Hristos de către autorități, și că părintele organizează slujbe noi, de pildă la Adormire, scoaterea Epitafului și a înmormântării Maicii Domnului, cu procesiune prin biserică. La 10 noiembrie diaconul a fost chemat la NKVD și a depus mărturie în același sens, spunând că Vershinski se bucură de mare autoritate.

La 21 noiembrie 1937 lucrătorii NKVD l-⁠au arestat pe protoiereul Alexandru, iar a doua zi pe președintele consiliului bisericesc, Pavel Vasilievici Kuzovkov, și pe membrul consiliului, Nicolae Ivanovici Kopninski. Toți au fost închiși la Taganka, în Moscova. Alți martori, între care preotul Nicolae Uspenski, au spus că cei trei sunt ostili orânduirii sovietice și că Vershinski e conducătorul și inspiratorul grupului. Părintele Alexandru a spus la anchetă că a avut ședință a consiliului bisericesc în februarie 1937, dar că nu a exprimat păreri contrarevoluționare și nu se recunoaște vinovat. La 1 decembrie 1937 troica NKVD a osândit la moarte pe protoiereul Alexandru Vershinski și pe președintele consiliului bisericesc Pavel Kuzovkov, iar pe membrul consiliului Nicolae Kopninski la opt ani de lagăr. Protoiereul Alexandru și mireanul Pavel au fost împușcați la 8 decembrie 1937 și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo, lângă Moscova. Mireanul Nicolae Kopninski a fost închis în lagărele Mariinsk, din regiunea Kemerovo, unde a murit la 15 martie 1938.