Iaroslav Savițki

Sfântul Sfințit Mucenic Iaroslav Savițki a fost protoiereu în satul Iam, lângă Moscova, și a fost împușcat la 8 decembrie 1937 la Butovo. Este numărat între noii mucenici ai veacului al XX-⁠lea.

Preotul

S-⁠a născut la 28 martie 1882 în satul Puhloe, ținutul Belsk, gubernia Grodno, în familia diaconului Isaac Savițki. Ca atâția copii de preot, a urmat pe tatăl lui: a absolvit seminarul duhovnicesc în 1903, a fost învățător, apoi cântăreț, iar în 1905 a fost hirotonit preot. Cu puțin înainte, s-⁠a căsătorit cu Olga Feodorovna și au avut doi fii și o fiică. Se pare că a slujit la mănăstirea de maici Krasnostok din Grodno, întemeiată în 1901. În timpul Primului Război Mondial, clerul și maicile au plecat din Grodno la pustnicia Ecaterina din ținutul Podolsk, lângă Moscova. În 1919 a fost ridicat la rangul de protoiereu pentru slujirea sa plină de râvnă. Când pustnicia a fost închisă ca mănăstire, maicile au întemeiat o comună agricolă de muncă și au rezistat astfel până în 1929. Pentru slujirea lui, în noiembrie 1923, starețea Elena a cerut Patriarhului Tihon cinstirea părintelui cu palița, iar patriarhul a scris pe cerere: „Să se învrednicească.” În anii douăzeci, părintele și familia lui au fost lipsiți de drepturile electorale.

În 1929 comuna a fost desființată, biserica închisă, iar părintele Iaroslav a fost numit paroh al bisericii Sfinților Mucenici Flor și Laur din satul Iam. Când s-⁠a mutat acolo cu familia, casa parohială fusese deja luată, iar ei nu aveau unde locui. Parohiana Maria Feodorovna Kișenkova i-⁠a primit într-⁠o odăiță mică din casa ei, unde au locuit până la arestare, fără altă avere decât puținele lucruri personale.

Mucenicia

Locuitorii din Iam spuneau că părintele era foarte bun la suflet, iubit de toți enoriașii, și îi lăudau învățătura, mintea și tăria de caracter. Aceste însușiri și credința tare i-⁠au atras prigoana. În 1933 a fost judecat de tribunalul popular din Podolsk pentru că a cumpărat lumânări și a fost osândit la cinci ani, dar dosarul era atât de grosolan întocmit, încât tribunalul regional a anulat hotărârea. Acuzatorii lui au scris mai târziu că în timpul colectivizării a făcut în biserică, la 18 martie 1930, o demonstrație de aproape o sută șaptezeci de persoane, care a pornit cu cântări duhovnicești spre sovietul sătesc, și că a slujit moleben pentru sănătatea țăranilor exilați.

A fost arestat la 27 noiembrie 1937 și ținut în închisoarea din Serpuhov. Nu s-⁠a recunoscut vinovat de agitație antisovietică. La 1 decembrie 1937 troica NKVD din regiunea Moscovei l-⁠a condamnat la moarte. Protoiereul Iaroslav Savițki a fost împușcat la 8 decembrie 1937 și îngropat pe terenul de la Butovo, lângă Moscova. Este pomenit la 8 decembrie, la 29 mai (zi schimbătoare), în Soborul noilor mucenici de la Butovo, și la 5 septembrie (zi schimbătoare), în Soborul sfinților Moscovei, în stil nou.