Grigorie Voinov

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Voinov, protoiereu, s-⁠a născut la 26 ianuarie 1875 în satul Teplîi Stan din gubernia Moscova, în familia psalmistului Alexandru Voinov. După terminarea, în 1898, a seminarului teologic din Betania, a devenit învățător la școala parohială de pe lângă biserica icoanei Maicii Domnului de la Kazan, de la Porțile Kaluga. S-⁠a căsătorit și a avut șase copii.

La 27 iunie 1900 a fost hirotonit preot la biserica Sfânta Treime din satul Teplîi Stan, unde a slujit până în 1931. A fost răsplătit cu epigonatul în 1907, cu scufia în 1912, cu camilafca în 1916. În 1922, la confiscarea odoarelor bisericești, s-⁠a opus luării din biserică a unei cruci de argint, dăruite bisericii în veacul al XVII-⁠lea. În aceeași zi, împuternicitul comisiei de confiscare a trimis secției de miliție un raport în care scria că preotul a început agitație antisovietică, spunând că aurul și argintul sunt topite pentru tabachere. Pe baza raportului, la 6 mai 1922 șeful miliției a poruncit arestarea lui, iar la 16 mai a fost interogat. A spus că crucea de argint cântărea cam o jumătate de livră și avea vreo trei sute de ani, că a cerut să fie lăsată bisericii, căci altfel ar fi fost topită în străinătate pentru tabachere, iar pentru ei era o veche comoară, și că nu a făcut agitație împotriva confiscării.

Cauza a ajuns la Tribunalul revoluționar. La procesul din noiembrie-⁠decembrie 1922, părintele Grigorie nu s-⁠a recunoscut vinovat. Despre chemarea Patriarhului Tihon a spus că nu a primit-⁠o și de aceea nu a citit-⁠o, că confiscarea a decurs în liniște, că era a opta lună în închisoare și că cere tribunalului să-⁠l întoarcă la familia lui. Tribunalul l-⁠a osândit la trei ani de închisoare. Întâi a stat în închisoarea internă a OGPU de la Lubianka, apoi la Lefortovo și Taganka din Moscova. După șapte luni a fost eliberat. În 1924 a primit crucea pectorală, iar în 1928 a fost ridicat la rangul de protoiereu. La 20 iunie 1931 a fost mutat la biserica Sfântul Arhanghel Mihail din satul Kubinka, raionul Zvenigorod.

La 27 noiembrie 1937 a fost arestat și închis la Taganka. A fost învinuit că la 25 octombrie 1937 ar fi venit la stadionul „Cizmarul din Kubinka” la un miting pentru propunerea candidaților la Sovietul Suprem și că, atunci când s-⁠a vorbit de candidatura șefului NKVD, Nicolae Ejov, preotul ar fi dat din mână și ar fi spus că oamenii noștri tot nu vor fi propuși, că puterea sovietică își propune oamenii ei, că el nu are ce căuta acolo, apoi ar fi mormăit ceva și ar fi plecat. În noaptea de 29 noiembrie anchetatorul l-⁠a interogat; întrebat pentru ce fusese arestat mai înainte, a spus că a doua oară fusese tras la răspundere în 1923 pentru că ar fi bătut o vacă, dar fusese achitat în instanță. A spus că ține legătura doar cu fratele său Petru, preot în satul Pokrovskoe. A spus că nu se recunoaște vinovat de activitate contrarevoluționară.

La 3 decembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Grigorie Voinov a fost împușcat la 8 decembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova.

Este pomenit la 8 decembrie, la 29 mai, în Soborul noilor mucenici din Butovo, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei (stil nou, ultimele două zile schimbătoare).