Ana Cetverikova

Sfânta Muceniță Ana Cetverikova (Ana Pavlovna Cetverikova), născută în 1873, a murit în lagărul Arlük din regiunea Kemerovo la 2 martie 1940, în vârstă de șaizeci și șapte de ani. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ruse din 6 octombrie 2006 a fost numărată între sfintele mucenice; documentele pentru proslăvire au fost înfățișate de eparhia Moscovei.

S-⁠a născut în satul Zaharino, lângă Serghiev Posad, într-⁠o familie țărănească. Se știe doar că la sfârșitul anilor 1910 locuia la Moscova, în Poarta Petrovski, chiar în fața Mănăstirii Visoko-⁠Petrovski, unde a fost arestată în 1937. Era un om adânc credincios și a luat parte activă la lucrarea misionară alături de sfântul sfințit mucenic Ioan Vostorgov și de mucenicul Nicolae Varjanski, împușcați în 1918. Cu toate că a rămas toată viața puțin învățată, există mărturii că a luat parte la organizarea unei obști de surori. În mai 1919 enoriașii mănăstirii Visoko-⁠Petrovski, ale cărei clădiri trecuseră, după decretul despărțirii Bisericii de stat, în stăpânirea Sovietului Moscovei, au cerut ca mănăstirea să le fie dată în folosință gratuită; între numele celor aproape trei sute de semnatari se află și al Anei Pavlovna Cetverikova.

În 1937, la întrebarea anchetatorului „Cine dintre cunoscuții dumneavoastră a fost represat de puterea sovietică?”, ea a răspuns: „Părintele meu duhovnicesc, ieromonahul Esaf, popa Poleanski...”, adică despre clericii mănăstirii Visoko-⁠Petrovski, ieromonahul Ioasaf Isaev, mai târziu arhimandrit, și cuviosul mucenic arhimandritul German Poleanski. La interogatoriu a spus cu bărbăție: „Susțin într-⁠adevăr legătura cu clerul surghiunit pentru activitate contrarevoluționară și mă ocup cu strângerea de bani pentru ajutorul material al clerului surghiunit; mi-⁠am dat într-⁠adevăr locuința pentru găzduire părintelui Isidor, întors din surghiun, care nu era înscris la Moscova, părintelui Epifanie, și adesea am lăsat să doarmă la mine pe pribeaga Ana Emelianovna și pe o monahie în taină, Tatiana”. La 28 noiembrie ancheta s-⁠a încheiat; în actul de acuzare se spune că „monahia în taină Cetverikova Ana Pavlovna a făcut agitație antisovietică, a răspândit zvonuri provocatoare despre prigoana asupra religiei și a clerului în URSS, a strâns bani pentru ajutorul preoților și monahilor surghiuniți pentru activitate contrarevoluționară și, în 1935, a primit tunderea în monahismul tainic, la care îi îndemna și pe alții”.

La 29 noiembrie troica NKVD a regiunii Moscova a osândit-⁠o la opt ani de lagăr. La 27 decembrie a ajuns la distribuitorul lagărului Siblag și la 3 iulie 1938 a fost mutată în secția Arlük, la vreo optzeci de kilometri la vest de Kemerovo, unde condițiile erau cumplite: barăci neprielnice locuirii, frig, lipsa lemnelor, murdărie, corturi de pânză cu până la trei sute de oameni, în întuneric zi și noapte. Ana Pavlovna Cetverikova a murit la 2 martie 1940 și a fost îngropată într-⁠un mormânt necunoscut din lagăr. În 2007 a fost așezată o cruce de pomenire pe locul îngropărilor celor represați din secția Arlük a lagărului Siblag. Se pomenește la 2 martie, la 7 februarie, în Soborul sfinților din Kuzbas, la 29 august, și în Soborul sfinților moscoviți.