Flavian

Sfântul Ierarh Flavian, mărturisitor, a fost arhiepiscop al Constantinopolului între 446 și 449 și a murit în urma bătăilor îndurate la sinodul tâlhăresc de la Efes. Este pomenit la 18 februarie.

Alegerea

Flavian era preot și păzitor al vaselor sfinte ale Marii Biserici din Constantinopol, cu faimă de viață sfântă, când a fost ales urmaș al lui Proclu. Pe vremea sfințirii lui, împăratul Teodosie al II-⁠lea se afla la Calcedon, iar eunucul său Hrisafiu a încercat să scoată de la el un dar în aur pentru împărat. Nereușind, Hrisafiu a început să urzească împotriva noului arhiepiscop, sprijinindu-⁠l pe arhimandritul Eutihie în disputa lui cu Flavian.

Sinodul de la Constantinopol

La 8 noiembrie 448, Flavian a condus un sinod de patruzeci de episcopi la Constantinopol. Episcopul Eusebiu de Dorylaeum a adus acolo o învinuire împotriva lui Eutihie, care învăța că în Hristos este numai firea dumnezeiască, adică erezia monofizită. Flavian i-⁠a cerut mai întâi lui Eusebiu să-⁠l viziteze și să discute cu el despre credința adevărată; dacă va fi aflat greșit, atunci să fie chemat în fața adunării. În cele din urmă sinodul l-⁠a caterisit și l-⁠a afurisit pe Eutihie. Flavian a trimis papei Leon rezultatul, iar Leon a răspuns cu Tomosul către Flavian.

Sinodul tâlhăresc de la Efes

Eutihie a protestat și a fost sprijinit de patriarhul Dioscor al Alexandriei. Hrisafiu l-⁠a convins pe împărat să adune un nou sinod la Efes, care s-⁠a întrunit la 8 august 449. Acolo Eutihie a fost declarat ortodox și repus în drepturi, iar Flavian a fost afurisit, depus și trimis în surghiun. Sinodul a rămas cunoscut ca „adunare de tâlhari”. În sinod, delegatului papei, diaconul Ilarie, nu i s-⁠a îngăduit să citească scrisoarea lui Leon, iar soldați și monahi gălăgioși au intrat în biserică. Când a fost citită osânda lui Flavian, unii dintre episcopii care îl sprijineau s-⁠au năpustit spre Dioscor; au intrat soldați și gloata. Flavian s-⁠a temut pentru viața lui și a fugit în sacristie, unde a fost păzit. De acolo i-⁠a scris papei Leon o scrisoare, pe care Ilarie a dus-⁠o la Roma, după ce a scăpat cu greu din Efes.

Moartea

După izvoare, Flavian a fost lovit și călcat în picioare de monahi gălăgioși, în frunte cu un anume Barsauma. A murit la trei zile după aceea, la 11 august 449, în orașul Epipus din Lidia, pe drumul surghiunului, și a fost îngropat fără cinste. Împrejurările morții și partea pe care a avut-⁠o Dioscor nu sunt limpezi: mărturiile de la Calcedon se deosebesc, iar unii cercetători le socotesc părtinitoare. În 451 Sinodul al IV-⁠lea Ecumenic de la Calcedon l-⁠a reabilitat, iar după tradiție, moaștele lui au fost aduse cu cinste de la Efes la Constantinopol, la biserica Sfinților Apostoli, prin stăruința împărătesei Pulheria.