Nicolae al V-⁠lea al Georgiei

Sfântul Nicolae al V-⁠lea (numit și al VIII-⁠lea, Nikoloz) a fost catolicos-⁠patriarh al Georgiei din 28 februarie 1584 până la moartea lui, în 1591 (după un izvor rus, până în 1589). Era din dinastia Bagrationilor din Kahetia, fiu al regelui Levan (1520-1574). A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Georgiană; se pomenește la 18 februarie (2 martie pe stil nou). Izvoarele nu se potrivesc asupra anului nașterii: 1529 după izvorul englez, în jurul lui 1510-1515 după cel rus.

Viața

A fost fiul mai mic al regelui Levan al Kahetiei, din prima căsătorie cu prințesa Tinatin din Guria sau, mai degrabă, din a doua, cu o fiică a șamhalului din Tarku. Era, deci, frate mai mic sau vitreg al lui Alexandru al II-⁠lea, care a câștigat lupta sângeroasă pentru tronul Kahetiei după moartea lui Levan, în 1574. De mic a fost plecat spre viața monahală și a intrat la mănăstire. Izvorul rus spune că în el s-⁠au împletit în chip minunat puterea și înțelepciunea neamului regal, ascultarea monahală și mare nădejde în Dumnezeu, și că din rânduiala lui Dumnezeu a ajuns catolicos.

A fost întronizat la 28 februarie 1584, ca urmaș al catolicosului Nicolae al IV-⁠lea. Păstorirea lui a căzut într-⁠o vreme tulbure: regatul medieval, odinioară înfloritor, se împărțise în mai multe state rivale, iar Biserica georgiană se împărțise în una de răsărit, sub grija lui Nicolae, și una de apus, oglindind împărțirea politică; Kahetia lui natală era amenințată de expansiunea rivală a Iranului safavid și a Turciei otomane. Nicolae a ținut corespondență cu patriarhul Iov al Moscovei (mort în 1607) și a schimbat daruri cu el. A dăruit bisericii Metehi din Tbilisi un Evangheliar cu miniaturi, copiat în 1049, legat în piele. Autorul din secolul al XVIII-⁠lea, Timotei Gabașvili, spune că în trapeza mănăstirii Iviron de pe Athos se află o icoană a catolicosului Nicolae și presupune că o altă trapeză, zidită la Iviron la porunca prințului Aștotan de Mukhrani, ar putea fi locul morții lui Nicolae.