Colman de la Lindisfarne

Sfântul Colmán a fost episcop al Lindisfarnei între 661 și 664, irlandez de neam, format la Iona. Este cunoscut pentru că a părăsit scaunul după Sinodul de la Whitby, unde s-⁠a hotărât ca Paștile să se socotească după metoda Sinodului I Ecumenic, nu după rânduiala celtică pe care o prefera el. Este pomenit în Soborul sfinților Britaniei și Irlandei.

S-⁠a născut în jurul anului 605, în vestul Irlandei, probabil dintr-⁠o familie de seamă. A primit pregătirea sa pe insula Iona. În 661 a urmat lui Aidan și Finan ca episcop al Lindisfarnei. În 664, regele Oswiu al Northumbriei a chemat Sinodul de la Whitby, care a hotărât calcularea Paștilor după metoda Sinodului I Ecumenic. Pentru că nu a putut primi schimbarea, Colmán a lăsat scaunul și a plecat în Scoția, apoi la Iona. După o tradiție mai târzie, între anii 665 și 667 ar fi întemeiat câteva biserici în Scoția, dar nu se păstrează izvoare din secolul al VII-⁠lea despre aceasta.

De la Iona a plecat pe mare în Irlanda și în 668 s-⁠a așezat în insula Inishbofin, unde a întemeiat o mănăstire, cunoscută mai târziu drept Școala din Mayo. A luat cu sine jumătate din moaștele Lindisfarnei, între care oasele Sfântului Aidan și o părticică din Sfânta Cruce. Se spune că ele au rămas la mănăstirea Mayo până la desființarea ei, în 1537, în vremea Reformei. Venea într-⁠un ținut secerat de ciuma din 664 și 665.

În comunitatea de pe Inishbofin au izbucnit neînțelegeri între monahii irlandezi și cei englezi, pentru că irlandezii plecau vara să rătăcească prin locurile cunoscute, în loc să ajute la seceriș, apoi se întorceau iarna și voiau să împartă ce adunaseră englezii. Colmán a adus pe monahii anglo-⁠saxoni pe uscat și le-⁠a întemeiat o mănăstire la Mayo, numită apoi „Mayo a saxonilor”. Și-⁠a petrecut ultimele zile pe Inishbofin, unde a adormit în anul 674.