Anisia din Tesalonic

Sfânta Muceniță Anisia din Tesalonic a fost o fecioară creștină, născută din părinți cucernici și înstăriți, care și-⁠a dat averea săracilor și a murit pentru credință în vremea prigoanei lui Maximian, către anul 304. Biserica o pomenește la 30 decembrie.

Ce se știe despre ea vine din două Vieți, una atribuită lui Simeon Metafrastul, alta unui diacon și referendar Grigorie. Povestirea ei nu are o dovadă istorică sigură. Născută la Tesalonic într-⁠o familie creștină, a rămas orfană devreme. A împărțit moștenirea săracilor și a dus o viață aspră de post, priveghere și rugăciune.

Într-⁠o zi, în vremea prigoanei lui Dioclețian, pe când mergea la biserică, un soldat roman a oprit-⁠o la poarta Kassandriotă. Soldatul a întrebat-⁠o unde se duce și a îndemnat-⁠o să ia parte la o sărbătoare păgână. Speriată, ea și-⁠a făcut semnul crucii pe frunte și a mărturisit că este creștină, iar soldatul a încercat să o silească să aducă jertfe zeilor romani. Au luptat, el a încercat să-⁠i smulgă vălul de pe cap, iar ea i-⁠a scuipat în față, zicând: „Să te oprească, diavole, Domnul meu Iisus Hristos”. Soldatul, care nu putea îndura numele lui Hristos, a scos sabia și a străpuns-⁠o. Creștinii din Tesalonic au îngropat-⁠o în afara cetății, aproape de poartă, și mai târziu, când prigoana a încetat, au zidit o capelă deasupra mormântului ei. Astăzi moaștele ei se păstrează într-⁠o raclă de argint în bazilica Sfântul Dimitrie din Tesalonic.

Pomenirea ei este cunoscută din Tipicul Marii Biserici din secolul al X-⁠lea. În Rusia, cea mai veche mărturie a cinstirii ei este în calendarul Evangheliei de la Ostromir, din 1056-1057.