Anisie al Tesalonicului

Sfântul Anisie (Anisios) a fost episcop (arhiepiscop) al Tesalonicului, între 383 și 406 (după unii, 384 până la 407), mort la sfârșitul lui 406 sau începutul lui 407. Este pomenit la 30 decembrie. Izvorul grecesc spune că Biserica de Apus îl sărbătorește ca sfânt la 30 decembrie, iar izvorul bulgar că este „declarat sfânt”; izvoarele nu spun cine și când l-⁠a canonizat.

A fost ucenic și colaborator al arhiepiscopului Aholie al Tesalonicului și, după moartea acestuia, în 383 sau 384, i-⁠a urmat pe scaun. Pe vremea lui s-⁠a lămurit întâietatea canonică a scaunului său asupra celorlalte scaune episcopale din Ilirul de Răsărit, precum și intențiile Romei de a-⁠și impune pretențiile, inclusiv în privința unei întâietăți canonice. Papa Inocențiu I (începând cu 401) a urmat cu mai multă hotărâre politica înaintașilor lui de la Damas încoace, ca legăturile Romei cu Ilirul să se strângă, căutând să-⁠l supună Sfântului Scaun; de aceea a întărit poziția Tesalonicului ca reprezentant al lui. Această reprezentare a luat un caracter hotărâtor după moartea lui Anisie, sub episcopul Ruf, în 412.

Printr-⁠o scrisoare către Anisie din 11 decembrie 384 (izvorul bulgar scrie, greșit, 284), papa Damas al Romei l-⁠a făcut vicarul său în Ilir. Același titlu i l-⁠a dat și urmașul lui Damas, Siriciu, într-⁠o scrisoare către Anisie, în care spune că nu pot fi hirotonii de episcopi în Ilir fără încuviințarea lui Anisie. Titlul de vicar a fost întărit și de papii Anastasiu I și Inocențiu I; printr-⁠o scrisoare din 402, Inocențiu i-⁠a dat lui Anisie dreptul de a controla toate chestiunile religioase ale Ilirului, nu doar hirotoniile de episcopi. În decembrie 391, Sinodul de la Capua a încredințat sinodului episcopilor din Ilir, sub președinția lui Anisie, cercetarea ereziei episcopului Bonos al Sardicăi. A avut legături și corespondență cu Ambrozie, episcopul Milanului.

A apărat cu tărie nevinovăția lui Ioan Gură de Aur, cum arată vieți ale patriarhului Constantinopolului, de Paladie al Elenopolisului, de Gheorghe al Alexandriei și Viața scurtă. După Gheorghe al Alexandriei, după caterisirea lui Ioan Gură de Aur, Anisie a scris o scrisoare papei Inocențiu I, pe care a dus-⁠o la Roma episcopul Evlisie al Apameei; în aceeași carte se citează și o scrisoare a lui Inocențiu către Anisie, pe care comandantul militar al Tesalonicului nu a îngăduit să fie dată arhiepiscopului. O sursă de seamă despre viața lui Anisie sunt două scrisori ale lui Ioan Gură de Aur, una adresată personal lui Anisie, alta lui Anisie și altor zece episcopi macedoneni. În prima, din jurul lui 406, scrisă în surghiun, Ioan îi mulțumește lui Anisie pentru apărare și îl îndeamnă să continue străduințele neobosite pentru îndreptarea greșelilor din Biserică; în a doua, din același an, tot din surghiun, Ioan Gură de Aur le mulțumește lui Anisie și tuturor episcopilor ortodocși ai Macedoniei pentru energia neîncetată pentru dreptatea lui. Anisie a murit la sfârșitul lui 406 sau la începutul lui 407. Pe scaunul arhiepiscopal i-⁠a urmat Ruf al Tesalonicului.