Felix I

Felix I a fost episcop al Romei din 5 ianuarie 269 până la 30 decembrie 274. Roman de neam, a urmat în scaun lui Dionisie. Despre viața lui se știu puține lucruri sigure, iar câteva dintre cele atribuite lui mai târziu sunt îndoielnice.

În vremea lui, episcopul Pavel de Samosata, caterisit de un sinod pentru că tăgăduia dumnezeirea lui Hristos, a refuzat să lase clădirea Bisericii din Antiohia noului episcop, Domnus. În 272 judecata a fost cerută împăratului Aurelian, care a hotărât ca biserica să fie dată celui recunoscut de episcopii Italiei și de episcopul Romei, adică de Felix. Istoricul Eusebiu povestește întâmplarea. Lui i se atribuie și o scrisoare despre unitatea persoanei lui Hristos, al cărei text a fost mai târziu stricat prin adăugiri de către adepții lui Apolinarie.

Cartea Papilor spune că el ar fi poruncit slujirea liturghiei pe mormintele mucenicilor. Istoricii socotesc însă că așa ceva nu a hotărât el, ci cel care a scris biografia sa a pus pe seama lui un obicei mai vechi al Romei.

A fost îngropat în catacomba lui Calist, pe Via Appia, la 30 decembrie. Unele izvoare târzii, între care actele Sinodului din Efes, îl numesc mucenic, dar cercetătorii socotesc că aici este o confuzie cu un alt Felix, mucenic pe Via Aurelia, și că papa a murit de moarte firească. Calendarul roman de odinioară îl pomenea la 30 mai, dată care provine probabil dintr-⁠o greșeală de copist, iar astăzi este pomenit la 30 decembrie. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite; nu l-⁠am găsit în calendarele ortodoxe consultate.