Apolinaria

Sfânta Muceniță Apolinaria este pomenită împreună cu Sfânta Muceniță Drosida din Roma și cu celelalte patru fecioare, Aglaida, Daria, Mamfusa și Taisia. Se prăznuiesc la 4 aprilie. Numele celor cinci fecioare nu este cuprins în Mineiul actual al Bisericii Ruse.

Drosida și cele cinci fecioare

Sfânta Drosida era fiica împăratului Traian (98 până la 117), prigonitor crud al creștinilor. În anul 99 el a reînnoit o lege mai veche care oprea societățile tainice și privea pe ocolite și pe creștini, iar în 104 a dat o lege anume împotriva creștinilor. Din acel an prigoana a durat până la sfârșitul domniei lui. Pe atunci trupurile creștinilor uciși rămâneau adesea neîngropate, ca să-⁠i înfricoșeze pe ceilalți. Cinci fecioare creștine, Aglaida, Apolinaria, Daria, Mamfusa și Taisia, au luat asupra lor osteneala de a îngropa pe creștini. Duceau pe ascuns trupurile mucenicilor, le ungeau cu miresme, le înfășurau în giulgiuri și le îngropau. Aflând, prințesa Drosida, creștină în taină, încă nebotezată, le-⁠a rugat pe sfintele fecioare s-⁠o ia cu ele când vor merge să îngroape pe creștini. La sfatul logodnicului ei, dregătorul de curte Adrian, lângă cei uciși s-⁠a pus strajă, ca să-⁠i prindă pe cei care îi îngroapă. În chiar prima noapte Sfânta Drosida și cele cinci fecioare au fost prinse. Recunoscându-⁠și fiica printre prinse, Traian a poruncit s-⁠o țină deoparte, în nădejdea că se va răzgândi. Celelalte sfinte fecioare au fost osândite să fie arse într-⁠un cuptor de aramă. Au primit cu bărbăție osânda și au fost învrednicite de cununile muceniciei. Din arama amestecată cu cenușa mucenițelor arse în cuptor au fost făurite trepiede pentru baia nouă a lui Traian. Dar cât timp trepiedele au stat în baie, nimeni nu a putut să intre acolo: oricine trecea pragul cădea mort. Când preoții au înțeles de ce se întâmplă așa, au sfătuit să fie scoase trepiedele.

Statuile

Atunci Adrian i-⁠a propus împăratului să topească trepiedele și să facă din ele cinci statui de fecioare goale, asemănătoare mucenițelor ucise, și să le pună, spre batjocură, în fața intrării în baia împărătească. Traian a primit. După ce statuile au fost așezate, împăratul a văzut în vis cinci mielușele curate pășunând în rai și un păstor care i-⁠a spus: „O, nelegiuitule și necinstite împărat. Cele ale căror chipuri ai vrut să le pui spre batjocură, Păstorul cel Bun și Milostiv ți le-⁠a luat și le-⁠a așezat aici, unde va ajunge cu vremea și mielușeaua curată Drosida, fiica ta”. Trezit, nelegiuitul Traian s-⁠a înfuriat și a poruncit să se aprindă două cuptoare uriașe și să fie încinse în fiecare zi. Pe cuptoare s-⁠a atârnat porunca împărătească: „Bărbați galileeni, care vă închinați Celui Răstignit, scutiți-⁠vă de multe chinuri, iar pe noi de osteneli: aduceți jertfă zeilor. Iar dacă nu vreți, atunci fiecare dintre voi să se arunce de bunăvoie, cum vrea, în acest cuptor”. Mulți creștini au mers de bunăvoie la chinuri.

Botezul și mucenicia Drosidei

Aflând, Sfânta Drosida a hotărât să primească și ea moartea muceniciei pentru Hristos. În închisoarea ei s-⁠a rugat ca Domnul s-⁠o ajute să iasă neobservată din temniță. Și Dumnezeu i-⁠a auzit rugăciunea: străjile au adormit. Ajunsă în libertate, Sfânta Drosida a pornit spre cuptor, dar s-⁠a gândit: „Cum voi merge la Dumnezeu fără haină de nuntă (adică fără Botez), căci sunt necurată. Dar, Împărate al împăraților, Doamne Iisuse Hristoase, pentru Tine mi-⁠am lăsat starea împărătească, ca să mă învrednicești să fiu măcar portăreasă în Împărăția Ta. Botează-⁠mă Tu Însuți cu Duhul Tău Sfânt”. Rugându-⁠se, Sfânta Drosida s-⁠a uns cu sfântul mir pe care îl luase cu ea și, afundându-⁠se de trei ori în apă, a rostit: „Se botează roaba lui Dumnezeu Drosida, în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Șapte zile s-⁠a ascuns sfânta, dăruită postului și rugăciunii. În acest timp au găsit-⁠o creștinii și din povestirile ei au aflat tot ce se petrecuse. În ziua a opta, Sfânta Muceniță Drosida s-⁠a dus la cuptorul încins și s-⁠a aruncat în foc.