Avit din Périgord

Avit din Périgord (Avit, Avitus) ar fi născut în jurul anului 487 la Lanquais și ar fi murit în 570 într-⁠o sihăstrie pe care și-⁠ar fi ridicat-⁠o la vest de Saint-⁠Avit-⁠Sénieur; izvorul rus dă moartea în 518 sau 570. Viața lui este scrisă într-⁠un text hagiografic din secolul al XI-⁠lea. Era galo-⁠roman și ar fi slujit în armata vizigotului Alaric al II-⁠lea; după înfrângerea acestuia de Clovis la Vouillé, în 507, a fost luat prizonier și dus la Paris. Legenda spune că a fost convertit la creștinism de Clotilda. A doua versiune a vieții îl arată în slujba lui Clovis, părăsind oastea în războiul cu vizigoții.

Eliberat după douăsprezece ani (după izvorul rus prin răscumpărare), s-⁠a făcut sihastru în patria lui, într-⁠o peșteră din valea de la poalele dealului Dauriac, lângă un sat unde locuitorii rămăseseră foarte păgâni. A ridicat o capelă închinată Maicii Domnului, Notre-⁠Dame-⁠du-⁠Val, la vest de Saint-⁠Avit-⁠Sénieur, unde a fost îngropat. Mulți localnici și-⁠au părăsit păgânătatea. Este pomenit la 22 martie (izvorul rus dă și 17 iunie), în calendarul apusean (stil nou). Cinstit local, ca sfânt al Bisericii nedespărțite.