Daria

Sfânta Muceniță Daria s-⁠a numărat între cele cinci fecioare care au îngropat mucenici în Roma, în vremea împăratului Traian (98-117), alături de Aglaida, Apolinaria, Mamfusa și Taisia. Ele s-⁠au pomenit împreună cu Sfânta Muceniță Drosida, fiica împăratului. Se pomenesc la 4 aprilie.

Prigoana lui Traian

Traian, prigonitor cumplit al creștinilor, a reînnoit în 99 o lege mai veche care oprea societățile tainice și atingea, pe departe, și pe creștini, iar în 104 a dat o lege anume împotriva lor. De atunci prigoana a ținut până la sfârșitul domniei lui. Trupurile creștinilor uciși rămâneau adesea neîngropate, ca să-⁠i înfricoșeze pe ceilalți. Cele cinci fecioare au luat asupra lor nevoința de a îngropa pe creștini: duceau în taină trupurile mucenicilor, le ungeau cu miresme, le înfășurau în giulgiuri și le îngropau. Aflând, fiica împăratului, Drosida, creștină în taină, dar încă nebotezată, le-⁠a rugat să o ia cu ele. La sfatul logodnicului ei, dregătorul Adrian, lângă trupuri a fost pusă strajă, ca să prindă pe cei care îi îngroapă. Chiar în prima noapte Drosida și cele cinci fecioare au fost prinse. Recunoscându-⁠și fiica printre deținute, Traian a poruncit să fie ținută separat, în nădejdea că se va gândi mai bine. Celelalte fecioare au fost osândite să fie arse într-⁠un cuptor de topit aramă. Au primit moartea cu curaj și s-⁠au învrednicit de cununile muceniciei. Din aramă amestecată cu cenușa mucenițelor arse în cuptor s-⁠au făcut trepiede pentru o nouă baie a lui Traian. Dar cât timp au stat trepiedele în baie, nimeni nu a putut intra: oricine trecea pragul cădea mort. Când preoții au înțeles de ce, au sfătuit să fie scoase trepiedele.

Statuile și cuptoarele

Atunci Adrian i-⁠a propus împăratului să topească trepiedele și să facă din ele cinci statui de fecioare goale, asemenea mucenițelor ucise, și să le pună, spre ocară, înaintea intrării în baia împărătească. Traian a încuviințat. După ce statuile au fost așezate, împăratul a văzut în vis cinci miei curați, pășunând în rai, și un păstor care i-⁠a spus că pe cele ale căror chipuri a vrut să le pună spre ocară, Păstorul cel Bun și Milostiv le-⁠a luat de la el și le-⁠a așezat acolo, unde va ajunge cu timpul și mielușeaua curată Drosida, fiica lui. Deșteptat, Traian s-⁠a înfuriat și a poruncit să se aprindă în fiecare zi două cuptoare uriașe. Pe cuptoare s-⁠a pus porunca împărătească: bărbați galileeni, care vă închinați Celui Răstignit, scăpați-⁠vă de mulțimea chinurilor, iar pe noi de osteneală, aduceți jertfă zeilor; iar de nu vreți, să se arunce fiecare de bunăvoie în cuptor, cum vrea. Mulți creștini au mers de bunăvoie la chinuri.

Botezul și martiriul Drosidei

Aflând, Sfânta Drosida a hotărât și ea să primească moartea pentru Hristos. În închisoare s-⁠a rugat ca Domnul s-⁠o ajute să iasă neobservată din temniță, iar Dumnezeu i-⁠a ascultat rugăciunea: străjerii au adormit. Ajunsă liberă, a pornit spre cuptor, dar s-⁠a gândit că nu are haina de nuntă, adică nu e botezată. Și-⁠a rugat Mântuitorul să o boteze El Însuși cu Duhul Sfânt. Rugându-⁠se, și-⁠a uns trupul cu sfântul mir pe care îl luase cu ea și, afundându-⁠se de trei ori în apă, a rostit: se botează roaba lui Dumnezeu Drosida în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Șapte zile s-⁠a ascuns, în post și rugăciune. Atunci au aflat-⁠o creștinii și au aflat de la ea cele întâmplate. În ziua a opta, Sfânta Muceniță Drosida a mers la cuptorul înfierbântat și s-⁠a aruncat în foc.