Arcadie de Viazma

Cuviosul Arcadie de Viazma a fost zăvorât și pustnic la Viazma, în Rusia, ucenic al cuviosului Gherasim de la Boldino. A murit în 1592 și este pomenit la 11 iulie, ziua aflării moaștelor sale.

În locul din Viazma unde s-⁠a nevoit s-⁠a ridicat mai târziu o biserică, iar din 1832 acolo se află mănăstirea de maici Arcadie. Moaștele lui au fost aflate în veacul al XVII-⁠lea, în vremea patriarhului Ioachim, la 11 iulie, și se odihnesc ascunse sub acoperământ în mănăstirea Sfântului Gherasim de la Boldino, lângă Dorogobuj.

În Cetiile Mineie ale mitropolitului Macarie, la 31 iulie, se află un tratat polemic al cuviosului Arcadie, scris în 1538. Tratatul este îndreptat mai ales împotriva Sinodului de la Florența din 1438 și împotriva mitropolitului Isidor, care a semnat acolo actul de unire a celor două Biserici. Anul 1538 se potrivește greu cu moartea din 1592 a sfântului, de aceea datele vieții lui rămân nesigure.

La sfârșitul veacului al XVII-⁠lea cinstirea lui s-⁠a unit cu cea a cuviosului Arcadie de Novîi Torg, care a trăit în alt loc, și au apărut icoane cu inscripția „Cuviosul Arcadie, făcătorul de minuni din Viazma și Novotorjsk”. Obiceiul de a le uni a dus la trecerea numelui Arcadie de Novotorjsk și Viazma în Soborul sfinților din Smolensk, hotărât în 1984.