Pius I

Pius I a fost episcopul Romei în mijlocul secolului al II-⁠lea, între aproximativ 140 și 154 (datele diferă după izvoare). A păstorit Biserica Romei în anii în care ea trebuia să se apere de ereziile gnostice și de învățătura lui Marcion. Este socotit sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 11 iulie.

Păstorirea

După Liber Pontificalis, era originar din Aquileia, în nordul Italiei, și avea un frate, Herma. Canonul Muratorian, din a doua jumătate a secolului al II-⁠lea, spune că Păstorul lui Herma a fost scris pe când fratele acestuia, Pius, era episcop al Romei. Herma se numește în acea carte fost rob, de aceea se presupune că cei doi frați erau liberți.

În timpul lui s-⁠au aflat la Roma Sfântul Iustin Martirul, care învăța acolo, și învățătorii gnostici Valentin și Cerdon. Marcion, care lepăda Vechiul Testament, a ajuns aici în jurul anului 140 și, potrivit tradiției, a fost afurisit de Biserica Romei într-⁠un sinod de pe la 144. Se spune că Pius a așezat Paștile în zi de duminică, dar acest lucru nu poate fi dovedit. Tradiția îi atribuie și zidirea bisericii Santa Pudenziana, una dintre cele mai vechi din Roma, fără ca izvoarele timpurii să o adeverească.

Pomenirea

Nu se știe sigur dacă a murit mucenic. Părerea că a fost martir a intrat în breviarele mai vechi ale Romei, dar nu se sprijină pe izvoare vechi, iar martirologiul roman de azi nu îl mai înfățișează astfel.