Nectarie Aghioritul

Sfântul Cuvios Mucenic Nectarie Aghioritul s-⁠a născut cu numele Nicolae, din părinți săraci, dar cucernici, la Vriula (Vurla) din eparhia Efesului, în Asia Mică, în anul 1799. A rămas orfan de tată și la șaptesprezece ani a intrat cu simbrie în slujba unui agă. Împreună cu alți șase tineri creștini a fost înșelat de turci și s-⁠a făcut mahomedan, fiindcă au crezut că părinții le muriseră într-⁠o molimă.

Întors la Vurla, Nicolae a aflat că mama lui trăia și a alergat bucuros la ea; mama cea cucernică, văzându-⁠și fiul în haine turcești, l-⁠a alungat, spunându-⁠i că n-⁠a născut un turc, ci pe Nicolae creștinul. Atunci Nicolae și-⁠a înțeles păcatul. După o călătorie la Smirna, Constantinopol, Valahia și iar Smirna, s-⁠a spovedit unui monah athonit și, cu binecuvântarea lui, a plecat în Sfântul Munte, unde s-⁠a stabilit în Schitul Sfintei Ana, lângă monahul Hagi Ștefan, de același neam cu el. Acolo a fost călugărit cu numele Nectarie.

Dorul de mucenicie îi ardea în inimă. Cu binecuvântarea duhovnicului și însoțit de Ștefan, a plecat spre Vurla. A ajuns acolo, s-⁠a înfățișat înaintea judecătorului și, aruncând fesul la pământ, a spus: „Luați semnele credinței voastre; eu creștin m-⁠am născut și creștin vreau să mor.” Cu toate lingușirile și chinurile, a rămas neclintit în credință și a fost decapitat la 11 iulie 1820. Este pomenit la 11 iulie.