Arsenie Papacioc

Arsenie Papacioc, născut Anghel Papacioc la 13 august 1914 (el însuși spunea 15 august) la Misleanu, în Ialomița, a fost arhimandrit și unul dintre cei mai căutați duhovnici români, mărturisitor trecut prin închisorile regimurilor Antonescu și comunist. A murit la 19 iulie 2011 la Techirghiol. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; numele lui nu se află între cei șaisprezece sfinți ai secolului XX canonizați de Sinod în iulie 2024.

A fost al șaptelea copil al lui Vasile și al Stancăi. A absolvit Școala de Arte și Meserii din București, în 1932, și la optsprezece ani a devenit membru al Mișcării Legionare. A lucrat la Brașov, a fost internat în lagărul de la Miercurea Ciuc în 1938 și, în regimul legionar, a fost șef de plasă și primar la Zărnești, din octombrie 1940. După rebeliunea din ianuarie 1941 a fost condamnat; în 1942 a încercat să treacă în Iugoslavia, a fost prins și condamnat din nou. A stat la Aiud până în septembrie 1946, unde a făcut parte din grupul misticilor și l-⁠a cunoscut pe Valeriu Gafencu.

În 1947 s-⁠a dus la Cozia, apoi a trăit aproape doi ani ca pustnic. În 1949 a fost călugărit la Sihăstria, sub Cleopa Ilie, cu numele Arsenie, și a lucrat un an ca sculptor la Institutul Biblic, în mediul Mănăstirii Antim și al grupului Rugul Aprins. A fost hirotonit preot în 1951, a fost duhovnic la Seminarul Monahal de la Neamț, apoi preot și egumen la Slatina-⁠Suceava, între 1952 și 1958. În 1958 a fost arestat ca membru al Rugului Aprins, anchetat nouăzeci de zile la Suceava și condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică. A trecut prin Brașov, Aiud și Jilava și a fost eliberat în 1964.

După eliberare a fost paroh la Filea de Jos, în Cluj, apoi duhovnic la Căldărușani, Dintr-⁠un Lemn și Cernica, și stareț la Cheia, în 1969-1970. Din 1976 a fost duhovnicul Schitului Sfânta Maria din Techirghiol, înființat de patriarhul Iustinian, unde a rămas până la moarte.

Mii de oameni au mers la Techirghiol pentru spovedanie și sfat, iar răspunsurile lui scurte și directe au fost adunate în cărți: Convorbiri duhovnicești (două volume, 1984-1986), Ne vorbește Părintele Arsenie și Veșnicia ascunsă într-⁠o clipă (2004). În 2002 a primit Ordinul Național Pentru Merit. A refuzat public ecumenismul. A murit la 19 iulie 2011 și a fost înmormântat la Techirghiol. Cultul lui este viu printre credincioși; cum a fost legionar în tinerețe, unii istorici îi contestă ridicarea la rang de sfânt. Pomenirea lui se face la 19 iulie.