Simah

Simah a fost episcop al Romei de la 22 noiembrie 498 până la moartea sa, la 19 iulie 514. Păstorirea i-⁠a fost umbrită de o schismă de câțiva ani, dar este amintit și pentru ajutorul dat celor prigoniți și robiți.

Alegerea

S-⁠a născut în Sardinia, ca păgân, după cum notează istoricul Jeffrey Richards, și a primit Botezul la Roma, unde a ajuns arhidiacon sub papa Anastasie al II-⁠lea. După moartea acestuia, au fost aleși în aceeași zi Simah, în bazilica Lateran, și protoiereul Laurențiu, de către cei care voiau apropierea de Constantinopol. Au cerut judecata regelui got Theodoric, care a hotărât ca scaunul să fie al celui ales întâi și susținut de cei mai mulți, adică al lui Simah. Un document potrivnic, Fragmentul laurențian, spune că Simah ar fi obținut hotărârea prin mită.

Schisma

La sinodul din 1 martie 499, Laurențiu a primit episcopia Nuceriei, iar sinodul a hotărât că cine umblă după voturi pentru urmașul unui papă încă viu să fie caterisit. În 501 senatorul Festus, de partea lui Laurențiu, l-⁠a învinuit pe Simah de mai multe fapte, între care sărbătorirea Paștilor la altă dată, iar Simah a plecat noaptea din Rimini, ceea ce a fost socotit mărturisire de vinovăție. Schisma s-⁠a ținut cu tulburări și cu falsuri de ambele părți. Sinodul de la Palma, din 23 octombrie 502, a socotit că nu poate judeca pe urmașul lui Petru și a lăsat judecata lui Dumnezeu. În 506 Theodoric a încetat să-⁠l mai sprijine pe Laurențiu, iar Simah a rămas singur în scaun.

Fapte bune

A trimis bani și îmbrăcăminte episcopilor din Africa și Sardinia surghiuniți de regii vandali ariani și a răscumpărat robi din nordul Italiei. A murit la 19 iulie 514 și a fost îngropat în bazilica Sfântul Petru. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 19 iulie și în calendarele ortodoxe de limbă engleză care cuprind sfinți ai Occidentului, care îl descriu ca pe un ctitor de biserici în Roma.