Atanasia din Canop

Sfânta Muceniță Atanasia din Canop a pătimit împreună cu cele trei fiice ale ei și cu Sfinții Fără-⁠de-⁠arginți Chir și Ioan, în Egipt, în vremea prigoanei lui Dioclețian, în anul 311. Se pomenesc la 13 februarie.

Sfântul Chir, născut și crescut la Alexandria, era un doctor vestit. Era creștin și vindeca pe toți bolnavii fără plată, nu numai de boli ale trupului, ci și de neputințele sufletului, care sunt adesea pricina bolilor trupești. Propovăduind Evanghelia, a adus mulți păgâni la Hristos. În vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305) s-⁠a retras în pustia Arabiei, unde a primit chipul monahal și a continuat să vindece oamenii prin rugăciune, căci primise de la Dumnezeu darul de a tămădui toate bolile.

La Edesa trăia pe atunci ostașul Ioan, creștin cucernic. Când a început prigoana, a venit la Ierusalim, și acolo, auzind de Sfântul Chir, a pornit să-⁠l caute, mai întâi la Alexandria, apoi în Arabia. Găsindu-⁠l, s-⁠a alipit de el cu toată inima și a devenit ucenicul lui credincios.

Aflând că la Canop, în Egipt, a fost prinsă creștina Atanasia, cu trei fiice tinere, Teoctista, de cincisprezece ani, Teodotia, de treisprezece, și Evdoxia, de unsprezece, Sfinții Chir și Ioan s-⁠au grăbit să le ajute, temându-⁠se că frica de chinuri le va face să se lepede de Hristos. Le-⁠au vizitat în temniță și le-⁠au întărit pentru lupta ce le stătea înainte. Aflând aceasta, cârmuitorul cetății i-⁠a prins pe Chir și pe Ioan și, văzându-⁠i că mărturisesc neclintit pe Hristos, i-⁠a supus la chinuri cumplite sub ochii Atanasiei și ai fiicelor ei. Mărturisitoarele au răbdat la fel de statornic toate chinurile și au fost tăiate în cap. După ele, în același loc, au fost omorâți și Sfinții Fără-⁠de-⁠arginți Chir și Ioan. Trupurile lor au fost îngropate de creștini în biserica Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu. În veacul al V-⁠lea, moaștele Sfinților Chir și Ioan au fost mutate de la Canop la Manufin; mai târziu au ajuns la Roma, iar de acolo la München, după cum se spune în pomenirea de la 28 iunie.