Ilie Ardunis

Sfântul Nou Mucenic Ilie Ardunis s-⁠a născut la Kalamata, în Peloponez, din părinți cucernici, și era bărbier, cu mare cinste printre fruntașii orașului. Odată i-⁠a îndemnat să lucreze pentru ușurarea birurilor pe care turcii le puneau pe creștini, fiindcă altfel erau în primejdie să se lepede de credința părinților. Fruntașii nu credeau; atunci el a spus că dacă cineva îi dă un fes, „întorc foaia”. Unul dintre ei, în glumă, i-⁠a trimis să-⁠i cumpere un fes. Ilie s-⁠a dus numaidecât la judecător și s-⁠a făcut mahomedan, spre întristarea tuturor creștinilor.

După puțină vreme și-⁠a dat seama de greșeală, a fugit din patrie și a ajuns în Sfântul Munte. Acolo s-⁠a spovedit cu mare umilință, și-⁠a făcut canonul, a primit Sfântul Mir și s-⁠a făcut monah, rămânând opt ani în virtute, rugăciune și pregătire pentru mucenicie. S-⁠a întors apoi la Kalamata, s-⁠a înfățișat judecătorului și a mărturisit credința creștină. În pofida mângâierilor și a chinurilor groaznice, a rămas neclintit. Judecătorul a poruncit să fie ars cu lemne verzi. Pe drum, cineva i-⁠a tăiat spatele cu o sabie, dar sfântul, fără teamă, a mers cu și mai mult curaj, cântând psalmii lui David. Au dat foc rugului, iar sfântul și-⁠a dat sufletul în pară. Când focul s-⁠a stins, sfintele lui moaște erau neatinse: nu arseseră nici rasa, nici barba, nici părul. Noaptea, străjerii vedeau lumina cerească coborând și înconjurând trupul și spuneau că, de vreme ce nu l-⁠a ars focul, Dumnezeu a trimis foc din cer să-⁠l ardă.

Creștinii au luat moaștele mucenicului și le-⁠au îngropat, plătind mulți bani. A pătimit în anul 1686.