Nichita Zăvorâtul

Sfântul Nichita Zăvorâtul a fost monah la Lavra Peșterilor din Kiev, iar mai târziu episcop al Novgorodului, și a adormit la 31 ianuarie 1108. Biserica îl pomenește la 31 ianuarie, la 30 aprilie, ziua aflării moaștelor, în 1558, și la 14 mai.

A fost kievean de neam. De tânăr a primit tunderea la Lavra Peșterilor și, în ciuda împotrivirii egumenului Nicon, s-⁠a retras în zăvorâre. Patericul spune că a fost atacat de diavol: i s-⁠a arătat un demon în chip de înger, iar monahul i s-⁠a închinat. Demonul i-⁠a spus să nu se mai roage, ci doar să citească, iar el se va ruga pentru el. Înșelat, monahul nu s-⁠a mai rugat, a citit cu sârguință și a ajuns să știe pe de rost toate cărțile Vechiului Testament, dar a refuzat să învețe Evanghelia. Demonul îi spunea ce se întâmplă în lume, iar el profețea celor ce veneau, ba chiar i-⁠a trimis veste cneazului Izeaslav despre uciderea cneazului Gleb și l-⁠a sfătuit să-⁠l trimită pe Sviatopolk la domnie la Novgorod. Părinții mănăstirii au înțeles că Nichita se află în înșelare, au spart ușa peșterii, au alungat demonii cu rugăciuni și l-⁠au scos afară. După aceea Nichita a uitat tot ce citise din Vechiul Testament și chiar slova, și a fost învățat din nou să citească. Cu binecuvântarea bătrânilor, și-⁠a reluat zăvorârea, dar cu smerenie, dedându-⁠se la „înfrânare, ascultare și viață curată și smerită”, așa că a trecut pe toți în virtute. A priceput greșelile și s-⁠a pocăit cu mare întristare, smerenie și post, iar pentru smerenia lui s-⁠a crezut că Dumnezeu i-⁠a dat darul facerii de minuni.

În 1096, mitropolitul Efrem al Kievului l-⁠a ridicat la rang de episcop și l-⁠a numit la scaunul Novgorodului, fiind socotit al șaselea episcop al orașului. În păstorirea lui s-⁠au zidit mai multe biserici, între ele biserica Schimbării la Față de pe strada Ilin și biserica Buneivestiri de la Gorodișce. Se crede că rugăciunile lui au adus ploaie într-⁠o secetă grea și au stins un incendiu din oraș. A adormit la 31 ianuarie 1108, după treisprezece ani de păstorire. În 1558, pe vremea țarului Ivan Vasilievici, a fost proslăvit ca sfânt. Moaștele lui au fost mutate în 1956 din Catedrala Sfânta Sofia în Catedrala Sfântul Nicolae, iar după închiderea ei, în 1962, în alt loc, și în 1993 s-⁠au întors în Catedrala Sfânta Sofia. Este pomenit la 31 ianuarie și în Biserica Catolică.