Atanasie de la Vîsoțk

Cuviosul Atanasie de la Vîsoțk, numit și cel Bătrân (în lume Andrei, în jur de 1340 până după 1410), a fost ucenic al Sfântului Serghie de Radonej, întâiul egumen al mănăstirii Vîsoțki de lângă Serpuhov și copist de cărți. A murit la Constantinopol. Se pomenește la 12 septembrie, în ziua adormirii ucenicului și urmașului lui, Atanasie cel Tânăr, precum și în Soborul Sfinților din Radonej și din Moscova. Cinstirea lui este una locală: din 1981 este pomenit în Soborul Sfinților din Radonej, iar izvoarele nu dau o altă canonizare.

Începuturile

Se știu puține lucruri sigure despre el. Știrile vin mai ales din Viețile Sfinților Serghie și Nikon de Radonej și din letopisețe; „Cuvântul despre viața cuviosului Atanasie de la Vîsoțk”, scris la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea, este plin de lucruri neverosimile. După tradiția mănăstirii, era fiu de preot din Obonejie, ținutul Novgorodului cel Mare, numit în lume Andrei, cu părinții Avksentie și Maria, născut nu mai târziu de începutul anilor 1340. A fost tuns monah la mănăstirea Sfintei Treimi a Sfântului Serghie și, după cele mai vechi redactări ale Vieții lui Serghie, a fost ucenicul lui iubit.

Egumen la Vîsoțk

Letopisețele îl pomenesc în 1374, când a fost pus de Sfântul Serghie egumen al mănăstirii Zămislirii Maicii Domnului din Vîsoțk, întemeiată lângă Serpuhov din inițiativa cneazului Vladimir Andreevici, viitorul erou de la Kulikovo. Mănăstirea, aflată pe malul înalt al râului Nara, s-⁠a închinat Zămislirii Maicii Domnului, la dorința ctitorului.

La Vîsoțk s-⁠a organizat un scriptoriu. Cu binecuvântarea egumenului, diaconul Vunko a copiat pentru folosul mănăstirii „Pandectele” lui Nikon Muntele Negru, iar la sfârșit egumenul a adăugat mai multe texte: Cuvântul lui Isaac Sirul, întrebări și răspunsuri ale Părinților despre rugăciune, trezvia minții și cum se cuvine să șadă în chilie cel liniștit, învățătura Sfântului Simeon Noul Teolog despre rugăciune și poveți ale Sfântului Vasile cel Mare către monahi. Când a venit la Serghie viitorul său urmaș Nikon de Radonej, Serghie l-⁠a trimis ca novice la egumenul Atanasie; Nikon a primit în mănăstirea lui tunderea și hirotonia de ieromonah, iar mai târziu s-⁠a retras la Mănăstirea Sfintei Treimi.

Cu mitropolitul Ciprian la Constantinopol

Cunoștința cu mitropolitul Ciprian s-⁠a făcut, se pare, în primii ani de ședere a acestuia pe pământul Moscovei. Lui Atanasie îi sunt adresate, se pare, „Răspunsurile către egumenul Atanasie”, scrise de Ciprian în 1381-1382. Când, în 1382, după năvălirea lui Tohtamîș, Ciprian a fost izgonit din Moscova, egumenul Atanasie l-⁠a urmat la Kiev, iar egumen la Vîsoțk a ajuns un monah cu același nume, cunoscut ca Atanasie cel Tânăr. A însoțit pe Ciprian și la Constantinopol, unde a cumpărat o chilie într-⁠o mănăstire și s-⁠a dedat liniștirii. Când, în 1390, Ciprian s-⁠a întors în Rusia, Atanasie a refuzat să-⁠l urmeze, preferând să-⁠și continue nevoința.

În 1392 monahul rus Serghie a scris în mănăstirea Studion, cu binecuvântarea lui Atanasie, o culegere de învățături și vieți pentru biblioteca mănăstirii Vîsoțk, cu scrieri ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, ale lui Simeon Noul Teolog, ale lui Isaac Sirul și alte texte, între care unele științifice. A trimis la Vîsoțk și șapte icoane ale rândului Deisis, cu o scrisoare de binecuvântare, rând care se crede că a înrâurit Deisisul de la Zvenigorod al lui Andrei Rubliov. În 1401, într-⁠o mănăstire a Maicii Domnului Periblepta din Constantinopol, un „păcătos Atanasie” a copiat sub numele „Ochiul Bisericii” tipicul Lavrei Sfântului Sava, probabil egumenul de la Vîsoțk. Tipicul a fost copiat apoi la Sfânta Treime, la Vîsoțk și în alte mănăstiri, dar originalul s-⁠a pierdut. Tradiția mănăstirii, că Atanasie ar fi fost pus egumen de patriarhul Constantinopolului, nu este adevărată.

Adormirea și cinstirea

A murit la Constantinopol, probabil după 1410. Nu se poate spune când a început cinstirea lui, de obicei locală. La mijlocul anilor 1650 Simon Azarin i-⁠a trecut numele în mineiul său, fără zile de pomenire. În 1697 s-⁠a scris „Cuvântul despre viața lui”, poate de ieromonahul Carion (Istomin). În 1981 a fost înscris, împreună cu urmașul său Atanasie cel Tânăr, în Soborul Sfinților din Radonej.