Grigorie de Kydonies

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie de Kydonies a fost un ierarh grec al Patriarhiei Ecumenice, născut în 1864 la Magnezia, în Asia Mică. A fost mitropolit al Strumiței, în Macedonia, iar apoi primul și ultimul mitropolit al Kydoniei (astăzi Ayvalık, în Turcia).

Biserica îl cinstește ca păstor care și-⁠a pus sufletul pentru oile sale: în toamna anului 1922, după ce a ajutat la salvarea a mii de credincioși, a refuzat să-⁠și părăsească turma și a fost ucis la 3 octombrie 1922. Este pomenit între Sfinții Noi Mucenici ai Asiei Mici.

Copilăria și studiile

Grigorie s-⁠a născut în 1864 la Magnezia (astăzi Manisa), în Imperiul Otoman. Numele lui de mirean era Anastasie Saatsoglu. A învățat mai întâi în orașul natal.

În 1882 a intrat la Școala Teologică din Halki, sprijinit de mitropolitul Agatanghel al Efesului. Acolo și-⁠a tradus numele de familie din turcă în greacă, devenind Orologas, adică „ceasornicarul”.

A fost un student strălucit și a terminat studiile în 1889, cu o lucrare despre faptul că Sfinții Evangheliști nu se contrazic în privința ultimului Paști al Domnului. În ultimul an, după vechiul obicei, a fost hirotonit diacon, primind numele de Grigorie. În 1891 a fost hirotonit preot.

Slujirea în Macedonia

Între 1889 și 1892 a predat în mai multe școli ca profesor și predicator al Arhiepiscopiei Constantinopolului. Între 1892 și 1894 a fost protosinghel și predicator al Mitropoliei Tesalonicului, iar în anii 1893 și 1894 a condus gimnaziul grecesc din Tesalonic.

Din 1894 până în 1901 a fost profesor la gimnaziul din Serres, predicator și reprezentant al Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul de lângă Serres. În 1901 și 1902 a fost protosinghel al Mitropoliei Dramei, alături de mitropolitul Hrisostom (Kalafatis), viitorul mucenic al Smirnei.

A fost printre primii predicatori care au folosit în predici limba greacă vorbită de popor, dimotica. Slujirea lui în Macedonia a coincis cu ascuțirea conflictului școlar, bisericesc și apoi armat dintre greci și bulgari, iar în acest conflict a stat de partea Patriarhiei.

Mitropolit al Strumiței

La 12 octombrie 1902 a fost ales mitropolit al Strumiței (Tiberiopolis și Strumița), iar la 3 noiembrie a fost hirotonit în catedrala patriarhală Sfântul Gheorghe din Fanar. Hirotonia a fost săvârșită de mitropolitul Ioachim al Efesului împreună cu mitropoliții Procopie de Durrës, Nicodim de Voden, Nichifor de Litița și Panaret de Gallipoli.

La Strumița a avut de înfruntat nu doar autoritățile otomane, ci și comitetele revoluționare bulgare. În 1905 membrii unui astfel de comitet au încercat să-⁠l ucidă la întoarcerea dintr-⁠un sat; mitropolitul a scăpat, dar patru dintre însoțitorii lui au fost răniți.

A rămas la Strumița șase ani. La 22 iulie 1908 (după izvorul grecesc, 22 iunie), sub presiunea guvernului otoman, Patriarhia Ecumenică a fost nevoită să-⁠l mute în altă eparhie.

Mitropolit al Kydoniei

A fost trimis în nou-⁠înființata Mitropolie a Kydoniei, cu reședința la Ayvalık, pe țărmul egeean al Asiei Mici, desprinsă din Mitropolia Efesului în aprilie 1908. Întronizarea a avut loc la 8 septembrie 1908, în biserica mitropolitană a Adormirii Maicii Domnului din Ayvalık.

În primii ani de păstorire a sprijinit extinderea școlilor și a așezămintelor de binefacere din eparhie. Vremurile erau însă printre cele mai tulburi din istoria Imperiului Otoman.

În iulie și august 1909 autoritățile locale au impus legea marțială în oraș, iar mulți creștini ortodocși au fost prigoniți și închiși. Mitropolitul a intervenit pentru ei și a obținut eliberarea mai multor prizonieri, deși mulți au rămas în temniță și după ridicarea legii marțiale.

Închisoarea din anii războiului

În timpul Primului Război Mondial prigoana împotriva creștinilor din Asia Mică a luat proporții mari. Mitropolitul Grigorie a fost acuzat de trădare și judecat de două ori de tribunalul militar din Smirna.

Deși acuzațiile nu au fost dovedite, în septembrie 1917 a fost întemnițat. A fost eliberat abia după capitularea Imperiului Otoman, la 16 octombrie 1918, și s-⁠a întors la Ayvalık.

Izvorul grecesc spune că, după această primă prigoană, s-⁠a întors împreună cu credincioșii lui, hotărâți să-⁠și refacă orașul. Mitropolitul s-⁠a străduit să aline suferințele unei populații greu încercate.

Anii războiului greco-⁠turc

În mai 1919 armata greacă a ocupat regiunea cu acordul marilor puteri, iar Ayvalık a intrat în zona de ocupație a Smirnei. Mitropolitul a rămas în eparhie, deși a intrat de mai multe ori în conflict cu înaltul comisar grec de la Smirna, Aristidis Sterghiadis.

În august 1922, după înfrângerea armatei grecești, autoritățile civile și militare grecești s-⁠au retras din regiune. Înainte ca trupele turcești să ajungă la Ayvalık, Grigorie a adunat sfatul bătrânilor orașului și le-⁠a cerut să evacueze imediat populația civilă, temându-⁠se de masacre. Sfatul lui nu a fost ascultat.

Salvarea turmei

Primele trupe neregulate turcești au intrat în oraș la sfârșitul lui august, iar legea marțială a fost proclamată. În zilele următoare toți bărbații adulți au fost arestați și duși în batalioane de muncă în interiorul Anatoliei; mulți au fost uciși pe drum, lângă satul Freneli, iar cei mai mulți n-⁠au mai revenit.

Mitropolitul a încercat să-⁠i apere pe creștinii rămași, intervenind la autoritățile turcești, care nu s-⁠au sfiit să-⁠l umilească. A aflat apoi de masacrul din insulele Moschonisia, unde au pierit aproximativ 6.000 de oameni, între care și mitropolitul Ambrozie.

Atunci a luat legătura în taină cu Crucea Roșie Americană. Cu acordul autorităților turcești, au venit din insula Lesbos corăbii grecești sub pavilion american, care au luat femeile și copiii. Astfel au fost salvați aproximativ 20.000 dintre cei 35.000 de creștini ortodocși ai eparhiei.

Mucenicia

Mitropolitul i-⁠a îndemnat pe toți preoții orașului să plece, dar el a refuzat să-⁠și părăsească mitropolia. La 30 septembrie 1922, în timp ce preoții erau adunați în port, gata de plecare, autoritățile turcești i-⁠au arestat, iar pe mitropolit l-⁠au reținut împreună cu ei.

Au fost duși în închisoarea de lângă spitalul orașului și chinuiți. La 3 octombrie 1922 clericii au fost scoși din oraș și uciși, împreună, după izvorul grecesc, cu fruntașii orașului și cu mulți alți creștini.

Martorii spun că mitropolitul Grigorie a murit în urma unui atac de cord, în clipa în care soldații încercau să-⁠l îngroape de viu. După alte mărturii, a fost ars de viu și a murit de inimă la începutul chinului.

Canonizarea și cinstirea

Zece ani mai târziu, în 1932, la inițiativa mitropolitului Iacob al Mitilenei, i s-⁠a ridicat o statuie la Mitilene, pe insula Lesbos, unde se refugiaseră mulți dintre credincioșii lui. Inscripția amintește cuvintele Mântuitorului despre păstorul cel bun care își pune sufletul pentru oi (Ioan 10, 11).

În 1992 Biserica Greciei l-⁠a trecut în rândul sfinților, împreună cu mitropoliții Hrisostom al Smirnei, Ambrozie al Moschonisiei, Procopie al Iconiei și Eftimie al Zilonului și cu clericii și mirenii uciși în tragedia Asiei Mici. Mai multe străzi din Atena, Tesalonic și alte orașe grecești, mai ales acolo unde s-⁠au așezat refugiații din Asia Mică, îi poartă numele.

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie de Kydonies este prăznuit împreună cu ceilalți ierarhi mucenici ai Asiei Mici în duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, între 7 și 13 septembrie.