Attala de Bobbio

Cuviosul Attala din Bobbio a fost ucenic al Sfântului Columban și urmașul lui ca egumen al mănăstirii Bobbio din 615. A adormit în 622 (după unele izvoare, în 627) și este pomenit la 10 martie.

Era originar din Burgundia și a devenit mai întâi monah la mănăstirea din Lérins. Nemulțumit de disciplina slăbită din acea mănăstire, a intrat la Luxeuil, mănăstirea abia întemeiată de Columban. Când acesta a fost izgonit din Luxeuil de regele Theuderic al II-⁠lea, Attala ar fi putut să-⁠i urmeze ca egumen, dar a ales să-⁠l urmeze în surghiun. S-⁠au așezat pe malurile râului Trebbia, puțin la nord-⁠est de Genova, unde au întemeiat împreună Bobbio. După moartea lui Columban, în 615, Attala i-⁠a urmat ca egumen. El și monahii lui au suferit multe nevoi din partea regelui Arioald, care era arian și nu catolic.

Ca egumen, Attala a ținut o disciplină aspră, iar când un mare număr de monahi s-⁠au răsculat, spunând că disciplina lui e prea strictă, le-⁠a îngăduit să plece din mănăstire. Potrivit biografului său, Iona, când unii dintre acești monahi au pierit în chip nenorocit, ceilalți au socotit moartea lor o pedeapsă de la Dumnezeu și s-⁠au întors în mănăstire. Attala a refăcut și legătura cărților din biblioteca mănăstirii. Un palimpsest păstrat, cu lucrările lui Ulfila, poartă inscripția „o carte din dulapul domnului Atala” (liber de arca domno atalani). A fost îngropat la Bobbio, unde se prăznuiește la 10 martie.