Simpliciu

Simpliciu a fost episcop al Romei din 468 până la moartea sa, la 10 martie 483. În vremea lui a căzut Imperiul Roman de Apus, iar el a păstorit Biserica Romei sub noii stăpânitori și a apărat credința Sinodului din Calcedon.

S-⁠a născut la Tivoli și era fiul unui om pe nume Castinus. După zece zile de vacanță a scaunului, urmând morții papei Hilarus, a fost sfințit la 25 februarie 468.

În Răsărit, adepții lui Eutihie ocupaseră scaunele Antiohiei și Alexandriei. Simpliciu a scris de mai multe ori împăraților, între care Vasilisc și Leon, cerând restabilirea episcopilor ortodocși, și l-⁠a sprijinit pe patriarhul Timotei Solofaciol. În 478 a ținut la Roma un sinod care i-⁠a anatemizat pe episcopii eretici Petru Fullo, Ioan din Apameea și Pavel al Efesului. În 476, când Odoacru l-⁠a înlăturat pe ultimul împărat de Apus, Romulus Augustulus, Biserica a rămas aproape neatinsă, iar orașul a rămas în grija episcopului său. Simpliciu a numit pe Zenon al Sevillei locțiitor al său în Spania și l-⁠a mustrat pe arhiepiscopul Ioan al Ravenei, care sfințise un episcop împotriva voinței lui.

Se spune că a fost primul papă care a hirotonit și în alte luni decât decembrie. Este socotit ctitorul bisericii Santa Bibiana, a sfințit rotonda Santo Stefano Rotondo de pe dealul Celio, biserica Sant Andrea de lângă Santa Maria Maggiore și una închinată Sfântului Laurențiu. A fost îngropat în bazilica Sfântul Petru. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 10 martie și în calendarele ortodoxe de limbă engleză care cuprind sfinți ai Occidentului.