Pavel de Taganrog

Sfântul Drept Pavel din Taganrog (în lume Pavel Pavlovici Stojkov, 1792-1879) a fost un pelerin și nevoitor rus, de neam nobil, care a trăit mai bine de patruzeci de ani în orașul Taganrog, de pe malul Mării Azov, într-⁠o chilie simplă, în rugăciune, post și primire a oamenilor. Nu a fost monah și nici preot. Biserica Rusă l-⁠a canonizat ca sfânt cinstit local în 1999, iar în 2016, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 10 martie (stil vechi) și la 7 iunie.

Copilăria și rătăcirile

S-⁠a născut la 8 (21) noiembrie 1792, în ținutul Krolevets, în guvernământul Novgorod-⁠Severski (azi în Ucraina), într-⁠o familie nobilă și bogată. Părinții, grefierul colegial Pavel și Paraschiva, erau oameni adânc religioși, care i-⁠au sădit credința în Dumnezeu și evlavia. La botez a primit numele Pavel, în cinstea Sfântului Pavel Mărturisitorul. Din tinerețe a avut dragoste pentru locurile sfinte și pelerinaje. A povestit despre sine că toată dorința lui era să se roage lui Dumnezeu și intenția lui era să meargă în pelerinaj pentru mântuirea sufletului, pentru că viața din jur era plină de deșertăciune lumească și îi împiedica sfânta dorință. Tatăl nu voia să-⁠l lase să devină cleric, vrând să-⁠i dea o educație înaltă. În loc de aceasta, Pavel a părăsit în taină casa părinților și a umblat un an prin mănăstiri.

La douăzeci și cinci de ani, tatăl său a hotărât să împartă averea între el și fratele mai mare, Ivan. După izvorul rus, a primit partea cuvenită, pământuri și în jur de trei sute de suflete de iobagi. Pavel și-⁠a eliberat țăranii, a împărțit averea în numele lui Hristos, tatăl l-⁠a binecuvântat și Pavel a plecat de acasă să devină nevoitor. A umblat prin locuri sfinte, între ele Lavra Peșterilor din Kiev și Lavra Pocaev. Îi plăcea să meargă și în nordul Rusiei, a vizitat Solovkii, Verkola, Kojeozero și multe alte mănăstiri. A făcut de mai multe ori drumuri de 3000 de verste pe jos, până la Solovki.

La Taganrog

După aproximativ zece ani de pelerinaje, Pavel s-⁠a așezat la Taganrog, în anii 1825-1830. Taganrog a ajuns al doilea oraș al lui de casă. Întâi a locuit în chirie, în diferite locuințe: o vreme la Kasperovka, apoi în cetate, apoi vreo douăzeci de ani pe Banîi Spusk, la văduva Elena Baeva. În cele din urmă s-⁠a mutat într-⁠o casă de pe strada Depaldo (azi Pereulok Turgheneski), nu departe de biserica Sfântul Nicolae. Casa există și azi și este cunoscută de localnici drept „chilia starețului Pavel”. Acolo a trăit până la bătrânețe și acolo a adormit, în martie 1879.

Deși nu era în ordine, ducea în fapt o viață monahală aspră într-⁠un oraș zgomotos. Ținea un post neîntrerupt și se dedica rugăciunii fără încetare. La bătrânețe bea, se spune, doar o cană de cvas cu un covrig muiat pe zi. Dormea de obicei pe o bancă goală, fără pernă. Purta haine simple de țăran și vorbea limba simplă a Micii Rusii. Nu spunea nimănui de originea lui nobilă. Mergea în fiecare zi la biserică, stătea toate slujbele și ținea privegheri toată noaptea. Primea la el ca începători bătrâni și tineri, văduve și fecioare, și îi ținea foarte strict, deprinzându-⁠i cu postul și cu rugăciunea. Cel mai mare dor al lui era rugăciunea: în chilia lui se citeau în fiecare zi și noapte acatiste Mântuitorului și Maicii Domnului, iar acatistul Maicii Domnului de la Kazan era îndeosebi iubit. Mulți îl cunoșteau, îl vizitau și îi aduceau daruri. Cât timp i-⁠a îngăduit sănătatea, a mers în continuare la locuri sfinte.

În ultimii cinci ani de viață a mâncat și a dormit puțin și nu a mai ieșit din casă. A adormit la 10 martie 1879 (23 martie stil nou), în Postul Mare, în vârstă de 78 de ani. Un izvor ucrainean dă data de 20 martie.

Slăvirea

Întrebarea canonizării a fost pusă cu puțin înainte de revoluția din 1917. La 20 iunie 1999, la Taganrog s-⁠a făcut canonizarea fericitului Pavel și mutarea moaștelor lui din mica capelă a vechiului cimitir în biserica Sfântului Nicolae. Viața spune că în timpul slavei, la mijlocul Liturghiei, în jurul soarelui care stătea la zenit pe cerul senin deasupra bisericii, s-⁠a ivit un curcubeu rotund. Mulți au spus că au văzut deasupra bisericii o aureolă neobișnuită.

La 20 iunie 2014, mitropolitul Mercurie (Ivanov) a condus la Taganrog serbările de 15 ani de la slăvirea Sfântului Pavel între sfinții cinstiți local ai eparhiei Rostov. Prin hotărârea Sinodului arhieresc al Bisericii Ruse din 2-3 februarie 2016 s-⁠a făcut slăvirea Dreptului Pavel în toată Biserica, iar la 11 iunie 2016 mitropolitul Mercurie a condus serbările. La 16 aprilie 2016, Sfântul Sinod a aprobat textul troparului, condacului și rugăciunii, iar în 2018 o nouă redactare a acatistului.

Chilia lui este loc de pelerinaj pentru oamenii din Taganrog, din alte regiuni și din Ucraina. S-⁠a deschis o capelă a Sfântului Pavel la vechiul cimitir, unde fusese îngropat. Moaștele se află în biserica Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni (ridicată în 1777 sau 1778 pe locul taberei lui Petru I, unde a debarcat el întâia oară la capul Taganrog). În așezarea Matveev Kurgan, la 40 de kilometri de Taganrog, se află singura biserică-⁠monument din Rusia a Sfântului Pavel din Taganrog, care a veșnicit nu numai slava lui, ci și lupta ostașilor Armatei Roșii care au apărat în Războiul Mondial tărâmul Marii Azov de Nord.