Macarie al Ierusalimului

Sfântul Ierarh Macarie al Ierusalimului a fost episcop al Ierusalimului din anul 312 (după unii cercetători, între 311 și 314) până cu puțin înainte de 335, în vremea Sfântului Constantin cel Mare. Biserica îl pomenește pentru osteneala lui la aflarea Cinstitei Cruci și la zidirea bisericii Sfântului Mormânt, ca și pentru credincioșia față de Sinodul de la Niceea. Este prăznuit la 10 martie. Îl cinstesc atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică.

Episcopul Ierusalimului La Ierusalim, cetatea numită atunci Elia Capitolina, Macarie a ajuns episcop după Ermon. Sfântul Atanasie cel Mare îl dă într-⁠una dintre cuvântările sale împotriva arienilor ca pildă de „stil cinstit și simplu al bărbaților apostolici”. Arie, în scrisoarea către Eusebiu al Nicomidiei, îl pomenește cu asprime, ceea ce arată cât de statornic s-⁠a împotrivit învățăturii lui. Macarie se numără printre episcopii cărora Sfântul Alexandru al Alexandriei le-⁠a scris să se ferească de Arie.

La Sinodul de la Niceea În 325 a luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde numele lui este primul între cei ai episcopilor Palestinei care au iscălit hotărârile. După unii istorici, între el și mitropolitul său, Eusebiu al Cezareei, s-⁠a purtat acolo o dispută asupra drepturilor celor două scaune, iar canonul al șaptelea al Sinodului, care dă episcopului Eliei întâietate de cinste, cu păstrarea demnității mitropoliei, pare rodul unui compromis. Alte presupuneri spun că Macarie, împreună cu Eustatie al Antiohiei, a avut o parte însemnată la alcătuirea Simbolului de credință. Un scris mai târziu, atribuit lui Gelasie din Cyzic, îl înfățișează apărând coborârea Domnului la iad într-⁠o dispută închipuită cu filosofii lui Arie.

Aflarea Sfintei Cruci În jurul anului 325 l-⁠a însoțit la Ierusalim pe Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin, în căutarea Cinstitei Cruci și a locurilor Patimilor. După tradiție, la Golgota au fost găsite trei cruci, iar patriarhul Macarie a poruncit să fie așezate pe rând peste un mort. Când a fost atins de a treia cruce, mortul a înviat, iar aceeași cruce a vindecat și o femeie bolnavă. Macarie a ridicat atunci Crucea ca tot poporul să o vadă, iar mulțimea a cântat cu lacrimi „Doamne, miluiește”. Împărăteasa a pus Crucea într-⁠o raclă de argint.

Împăratul Constantin i-⁠a scris lung lui Macarie despre zidirea bisericii Sfântului Mormânt, vorbindu-⁠i cu uimire despre aflarea locului îngropat atâta vreme și poruncindu-⁠i să trimită vestea dacă are nevoie de coloane și marmură, căci locul cel mai minunat din lume se cuvenea să fie împodobit cu vrednicie. Așa s-⁠a ridicat biserica Învierii. Potrivit unor izvoare, Macarie a hotărât să-⁠l numească episcop la Lida pe Maxim, urmașul său, însă poporul n-⁠a vrut să se despartă de el, așa că hotărârea nu s-⁠a împlinit.

Sfârșitul și cinstirea Macarie a trecut la Domnul, probabil înainte de Sinodul de la Tir din 335, la care a fost prezent urmașul său, Maxim. Moaștele sale, între care și capul, se păstrează într-⁠o capelă a Sfântului Antonie din Pittsburgh. Este pomenit la 10 martie.