Codrat din Corint

Sfântul Mucenic Codrat a fost un creștin din Corint, vindecător și mărturisitor al lui Hristos, care a primit cununa muceniciei împreună cu cinci tovarăși în vremea prigoanei stârnite de împăratul Deciu. Biserica îl pomenește la 10 martie, împreună cu Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel și Crescent.

Potrivit tradiției păstrate în sinaxarele sârbești, mama lui, însărcinată, fugise în munți și în peșteri înaintea prigonitorilor, ca atâția alți credincioși. În pădure l-⁠a născut pe Codrat și a murit curând după aceea. Tradiția spune că pruncul a fost ocrotit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu și de un înger păzitor și că, precum Domnul dăduse mană Israelului în pustie, a lăsat și peste Codrat o rouă dulce din nori. Așa a crescut el în singurătate, în mijlocul firii.

La doisprezece ani a coborât în cetate. Oameni buni l-⁠au îndrăgit și l-⁠au dat la învățătură. A deprins meșteșugul vindecării și îngrijea bolnavii, mai puțin prin leacuri din plante și mai mult prin rugăciunea de care se obișnuise din pruncie.

Când a început o nouă prigoană sub împăratul Deciu Traian, Codrat a fost adus la judecată și aruncat în temniță. I s-⁠au alăturat cinci tovarăși care au mărturisit și ei numele lui Hristos: Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel și Crescent. Au fost târâți pe străzi, bătuți cu toiege și loviți cu pietre de păgâni, mai ales de copiii lor, până au fost duși la locul de ucidere. Acolo mucenicii s-⁠au rugat lui Dumnezeu și au fost tăiați cu sabia.

Se spune că în locul acela a izvorât din pământ un izvor care poartă până astăzi numele lui Codrat și amintește de moartea celor șase pentru Hristos. Sinaxarul sârbesc dă anul 250 și pomenește pe dregătorul Iason, pe vremea lui Deciu. Lista noastră de date ține însă mai degrabă de anul 258, ceea ce ar duce la prigoana lui Valerian. Izvoarele de aici nu lămuresc deosebirea.

Biserica Ortodoxă Sârbă îi prăznuiește la 10 martie după calendarul vechi, adică la 23 martie după cel nou.