Aurelian de Arles

Sfântul Ierarh Aurelian de Arles a fost episcop al Arles-⁠ului, în Galia, din anul 546 și întemeietor de mănăstiri. Era fiul lui Sacerdos, arhiepiscop de Lyon, iar vărul său, Nicetius, i-⁠a urmat acestuia în scaunul Lyonului. A murit la 16 iunie 551, la Lyon, și a fost îngropat în biserica Saint-⁠Nizier; epitaful lui s-⁠a păstrat. Alte surse dau moartea lui în jurul anului 550.

Ales în scaunul Arles-⁠ului în 546, ca și predecesorul său Auxaniu a cerut papei pallium-⁠ul, semnul demnității și al puterilor de legat papal pentru Galia, iar papa Vigilie i l-⁠a dat. A întemeiat la Arles două mănăstiri: una de monahi, închinată Sfântului Petru, împreună cu regele Childebert I și cu soția lui Ultrogotha, și una de maici, închinată Sfintei Maria. Pentru prima a scris o Regulă pentru monahi, bazată mai ales pe regula Sfântului Cezar de Arles, singura regulă monahală din Evul Mediu timpuriu care cere închiderea totală în mănăstire. Pentru a doua a alcătuit o Regulă pentru maici, ceva mai scurtă, cu foarte puține schimbări față de cea dintâi, ceea ce arată că nu vedea deosebiri de fond între monahi și maici. Ambele reguli s-⁠au păstrat în Codex Regularum al lui Benedict de Aniane. În 549 a luat parte la al cincilea sinod de la Orléans, prezidat de tatăl său. Este pomenit la 16 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.